Colectionarul – John Fowles

Mi-am cumparat aceasta carte datorita copertii. Imi placea fluturasul acela. Nu auzisem mare lucru despre Fowles, dar la scurt timp am devenit obsedata de el. Dupa Colectionarul, mi-am cumparat Magicianul, iar de la biblioteca am citit Iubita locotenentului francez si Daniel Martin. Am avut o tentativa si cu Omida, dar am abandonat-o repede.

Ce va pot spune despre Colectionarul? Mi-a placut destul de mult. Te tine in priza si se citeste foarte usor. Este romanul de debut al lui Fowles, si are niste citate incredibile si profunde. V-am lasat cateva aici.

Intriga este usurica: Frederick Clegg (sau Caliban)-  functionar de profesie si entomolog din pasiune – o rapeste pe Miranda – studenta la Arte – , pentru a-i arata acesteia dragostea pe care i-o poarta. Din acest moment, actiunea ne este prezentata din perspectiva celor doua personaje. Caliban – considera ca dandu-i mai mult timp Mirandei si facandu-i diverse favoruri (cu toate ca o tine prizoniera) aceasta va ajunge sa il iubeasca. Miranda – pe de alta parte, sufera si nu poate accepta aceasta rasturnare de situatie.

La nivel psihologic, aceasta carte ne dezvaluie maiestria cu care Fowles foloseste cuvintele. Analizand gandurile si actiunile lui Fred, ne putem da seama ca ceva nu este in regula cu el. Patrundem astfel in mintea unui „nebun”. Este un inadaptat si traieste intr-o lume a viselor si fanteziilor, influentata de filme. Crede ca ceea ce face este bine si este mandru de el deoarece a reusit sa o rapeasca pe Miranda fara sa lase urme. De fapt, Caliban nu poate discerne intre „bine” si „rau”. In lumea sa, tot ceea ce este frumos, trebuie colectat si pus la pastrare. Numai in acest fel frumusetea poate fi mentinuta pentru totdeauna.

Miranda este vazuta ca un fluture, pe care Caliban il adauga colectiei sale. Fluturele nu are nici o putere si nu poate spune nimic. Tot ce poate face este sa dea din aripi si sa astepte…

Finalul cartii este frustrant si derutant. Adica ma asteptam la el, dar… nu vroiam sa se termine in acea modalitate. In concluzie, nu pot spune ca este cartea mea preferata, dar cu toate acestea, m-a rascolit o perioada. Avem multe de invatat din ea. Problema este ca exista oameni cu dereglari mintale si suflete chinuite la tot pasul. Iti da fiori.

Visul ma obseda. Noaptea ma tinea treaz, uitand tot ce facusem in timpul zilei. Aproape ca nici nu mai ieseam din hotel. Apoi a incetat sa mai fie un vis. Ma convingeam singur ca totul avea sa se intample cu adevarat (bineinteles ca eram constient ca era doar o amagire). Asa ca am inceput sa ma gandesc la tot felul de mijloace pentru a-mi atinge scopul, la tot ce trebuia aranjat si pus la punct si cum trebuia sa procedez. Imi spuneam ca nu am sa ajung niciodata sa fac cunostinta cu ea in conditii normale, dar daca ar locui cu mine mi-ar putea cunoaste partile bune si ar intelege. Nu m-a parasit niciodata ideea ca va intelege„.

 

Nota: 4/5

Anunțuri

9 gânduri despre “Colectionarul – John Fowles

    • ma refeream ca e creepy datorii ideii in sine a cartii…adica te infioara numai gandul ca ai putea da peste un obsedat sau un bolnav mintal si doamne fereste ce ti-ar putea face…si nu au fost putine cazuri…poate sunt eu un pic mai paranoica …:)))

  1. da, nu stiu daca incurc cartea , dar mai era una ciudata si creepy era un tip rcare colectiona orice prindea iar mai apoi a inceput sa colectioneze parti umane ;))..ma rog sa le schinguiasca..da ideea nu e chiar pe gustul meu …dar e posibil ca aceasta carte sa ma atraga stii ceva in gen tacerea mieilor ..au ceva , dar nu stiu inca ce

  2. Ma bucur ca ai postat recenzia acestei carti. Romanul are in mare parte o latura psihologica. Inca odata am primit dovada ca o coperta nu spune totul despre o carte, fiindca daca ma luam dupa fluturasul superb de pe coperta ma gandeam la cu totul alta actiune. Nu cred ca as citit romanul, fiindca ma infioara gandul ca astfel de obsedati traiesc chiar printre noi, iar eu de felul meu sunt mai fricoasa:D

  3. Aceasta carte te face sa-ti fie un pic rusine de toate colectiile pe care le ai.Pe mine cel putin asa m-a facut sa ma simt si o vreme destul de lunga am stat sa ma gandesc la asta…mi-am pus altfel problema colectiilor de orice fel dupa citirea acestei carti.Merita rasfoita.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s