Recenzie carte:
Este o carte foarte greu de recenzat. Inca stau si imi strofoc creierul cum sa fac o recenzie cat mai buna, sa nu cumva sa ii scada valoarea cartii.
Plansul lui Nietzsche este scrisa de catre renumitul psihoterapeut Irvin D. Yalom, si constituie debutul sau ca romancier. In aceasta carte vom intalni nume renumite ale psihologiei: Nietzche, Freud, Breuer, Lou Salome, etc. Cu toate ca o parte din actiune este fictiva, prezentarea vietii personajelor personale se bazeaza pe fapte si date autentice.
Actiunea este simpla, substraturile fiind insa foarte profunde. Daca nu aveti macar o mica idee despre vietile si descoperirile fiecaruia dintre personajele principale, va puteti pierde usor in detalii sau pot ramane nedescoperite anumite elemente ascunse. Sa vedem scenariul pus la cale de catre Yalom: il avem un filozoful Nietzsche – acesta are o multitudine de simptome, iar cei 24 de doctori la care a fost nu i-au putut pune un diagnostic. Este un singuratic, a renuntat la postul universitar, la casa, si sufera de o obsesie pe care nu vrea sa o recunoasca. Treuie sa va adaug un citat pentru a va da seama exact ce conceptii avea Nietzsche: „...si indrazneala cu care Nietzsche rostea lucrurile! Incredibil! sa spui ca speranta e cel mai mare rau! Ca Dumnezeu a murit! Ca adevarul este o greseala fata de care nu putem trai! Ca dusmanii adevarului nu sunt minciunile, ci convingerile! Ca rasplata ultima a celui mort este ca nu va mai muri! Ca medicii nu au nici un drept sa deposedeze un om de moartea sa! Ganduri malefice!”Il avem apoi pe reputatul medic : Josef Breuer. Are numeroase succese profesionale, iar de curand a descoperit o noua tehnica de vindecare a isteriei – hipnoza. Vrea sa puna in practica si terapia prin conversatie. Are o viata familiala „mizerabila” dar nu in sensul material, ci pe plan afectiv. Sufera din cauza unei foste paciente, pe nume de cod Anna O. Pentru ca intalnirea dintre acesti doi oameni „suferinzi” sa fie posibila, intra in scena Lou Salome. O femeia puternica, frumoasa, tanara si foarte convingatoare, ea reprezentand si cauza suferintei lui Nietzsche. De asemenea, trebuie sa va arat cum il caracteriza ea pe N. (asta pentru a va putea da seama mai bine de personalitatea sa) : „..trebuie sa-l convingi sa-si recunoasca disperarea; cu toate acestea, daca reusesti, te va uri pentru ca l-ai facut sa se simta prost. Trebuie sa-i castigi increderea; cu toate acestea daca il tratezi cu compasiune, te va acuza ca incerci sa castigi putere asupra lui” . DUBIOS INDIVID!! Un rol foarte important (mai ales la sfarsitul romanului) il joaca si Freud, discipolul si totodata confidentului lui Nietzsche.
Relatia medic-pacient creata intre cei doi (B. si N.) se va dovedi in final foarte stransa si puternica. Rolurile se vor inversa frecvent (nu stiu cat de etica e treaba asta, dar trecem peste – daca stai sa analizezi romanul sunt destul de multe astfel de principii etice incalcate), ajungand ca Nietzsche sa il scape pe Breuer de chinurile mentale, iar acesta la randul lui sa ii vindece disperarea.
Sa vorbim un pic de autenticitatea romanului. Trebuie sa tineti cont ca in viata reala Breuer si Nietzsche nu s-au intalnit nicioadata. In roman sunt expuse cateva scrisori originale, chiar si acelea in care prietenii lui N. ii recomandau sa mearga in Viena sa se trateza. Acesta insa, consultand prea multi doctori nu a mai avut puterea necesara. N. a promovat virtutile omului sanatos, ale omului ce iubeste libertatea si e stapan pe instinctele sale. Irinonia sortii face ca acesta sa fie bolnav toata viata.
Sunt prezentate si teoriile lui Freud, despre inconstient, subconstient si constient , acestea constituind in prezent bazele psihanalizei. Nu se stie sigur daca intr-adevar Breuer era chinuit de ganduri obsecene despre fosta sa pacienta. Cu toate aceastea ea a constituit primul caz din cartea „Studii asupra isteriei”. Nu vreau sa intru in polemici acum.
Sunt asa de mult de zis, dar cred ca ma voi opri aici. E interesesant cum si-a imaginat Yalom toata aceasta scena a tratamentului. Imi pare rau ca B. si N. nu s-au intalnit si in realitate. Poate ca acest tratament ar fi dat roade, si Nietzsche ar fi fost vindecat.
Recomandari: recomand aceasta carte tuturor celor ce sunt interesati de psihologie, si in special celor ce ar dori sa practice terapia. Aveti mult de invatat. Celorlalti o recomand ca o lectura fictiva („sa nu aruncati cu pietre-n mine daca nu va place” :)))) . Mie personal mi-a placut foarte mult, deoarece este pe domeniul meu. Tocmai din acest motiv ii voi da nota 5/5.
Recenzie film:
Filmul se numeste When Nietzsche Wept, este aparut in 2007, sub regia lui Pinchas Perry.
O doamne, nuuuu! Un film slab. Nu voi spune foarte multe despre el pentru ca nu mi-a placut. Pe scurt: nu reda intensitatea dialogurile contradictorii dintre Nietzsche si Breuer. Personajele sunt insipide si nu au personalitatea aceea puternica din carte. Nici macar Lou Salome nu e ridicata la adevarata sa valoare. Macar actorii de i-ar fi ales mai bine. Mustata lui N.–doamneee!! :O Cand citeam romanul eram nerabdatoare sa vad filmul, dar am fost dezamagita.
Nu se ridica la nivelul cartii lui Yalom. In concluzie, este un film superficial.
Ii dau cu indulgenta nota: 2.5 /5
O seara frumoasa,
Roxi
falling in love with books 
Cat de ciudata o sa par daca spun ca mie mi-a placut Nietzsche in liceu si ca majoritatea conceptiilor sale mi se pareau logice si eram de acord cu ele? :))
Nu o sa pari ..stai linistita! :)) si eu ma pierdeam in lectura si la cat de bine isi argumenta Nietzsche convingerele si punctele de vedere, era foarte greu sa nu ii dai crezare :)) Sau cel putin sa te puna pe ganduri! 😀
O carte buna de citit pentru cei pasionati de psihologie (asa cum ai spus si tu) si care au ceva cunostinte in domeniu, nu cred sa o citesc vreodata, dar nu se stie… Oricum pentru o astfel de lectura ai nevoie de liniste pentru a te putea concenta, ceea ce la mine nu este cazul (copilul meu face prea multa galagie pentru a-mi permite luxul sa ma pierd prin lecturi profunde).
Da , asa e! Este o carte profunda! Si multa lume se va regasi in ea. Sunt prea putine persoane care nu au suferit sau nu au fost dezamagiti macar odata din dragoste! Bine, obsesia celor doi este dusa la extrem, tocmai de aceea se numeste si disperare, dar..este o carte frumoasa! 😀
deci citind rezumatul acestei carti m-am pierdut in ganduri, dar stateam sa ma gandec la carte in sine si poi la poveste, curios si dubios e faptl ca eu ma gandeam doar la o carte cu titlu nemtesc, fara prea multe cercetari , ma afund in genu asta de teorie desi poate gresesc ,,,dar .. subiectul cartii ma tenteaza , pentru ca stiu ce urmeaza sa fac cu vita mea dupa terminarea liceului si cu cat se apropie mai repede cu atat sufletul ma indeamna spre psihologie si apoi…vreau cartea asta ma intereseaza ..deci inca o carte pe care o voi trece linpe lunga mea lista de carti ce trebuiesc citite, achizitionate si aprecite
Daaaaa..stiu…in aceeasi situatie ma aflui eu. Am o lista imensa de carti, si in fiecare sapt trebuie sa mai dau peste alta care sa imi placa si sa vreau sa o citesc. Am acasa un teac imeeens ce astepta sa ma apuc de ele.
Referitor la carte, noua ne-a recomandat-o proful de Logica/Delicventa/ – are specialitate si in filosofie. Cand incepe sa vorbeasca nu se mai opreste..si are si un ton al vocii care te adoarme :)))