Recenzie carte:
Am ramas fara cuvinte. Am citit cele peste 600 de pagini in 2 zile. Observ ca am inceput sa am o atractie pentru autorii scandinavi. Parca, de la seria Millenium a lui Larsson au fost publicate tot mai multe titluri de autori suedezi, la editura Trei. Acest lucru nu poate decat sa ma bucure. Cu siguranta imi voi continua aceasta lista de lectura. Parca au un aer aparte, si misterios, iar actiunile se petrec pe taramuri „mistice”.
John Ajvide Lindqvist (nu ma puneti sa il pronunt :))) este un fost magician, si un impatimit al stand-up-ului! Lasa-ma sa intru, sau Let the Right One In, este romanul sau de debut. Acesta a fost inspirat din cantecul lui Morissey : „Let the Right One Slip In”.
Sa nu va asteptati la o carte despre vampiri. Intr-adevar, acestia fac parte din actiune, insa accentul nu este pus pe EI. Autorul nu doreste sa ne impresioneze cu frumusetea sau forta lor, cu calitatile sau puterea lor. Sa nu va apucati de aceasta carte cu gandul ca veti da peste o adolescenta amorezata pana peste cap de noul vampir ajuns in oras (aka Bella). In niciun caz NU. Accentul este pus pe relatiile dintre oameni, si in special pe singuratate. Are o fir narativ foarte tragic, tinand cont mai ales de faptul ca, protagonistii sunt copii de 12 ani. Cartea are foarte multe scene violente si socante. Nu este cazul ca spun ca nu am putut dormi noaptea, dar pot afirma ca am fost un pic marcata din cauza lor. Modul in care este scrisa aceasta carte iti induce o stare depresiva si de tristete generala, atmosfera creata fiind una sumbra.
Unul dintre protagonisti este Oskar. El intruchipeaza personajul singuratic, fara prieteni, batjocorit de toti cei din generala: „Statu un timp in spatele peretelui de sticla dintre sala de dusuri si piscina, sterse aburul de pe sticla si-i privi pe ceilalti care sareau de pe marginea bazinului, se fugareau si isi aruncau mingi. Si isi dadu seama din nou. Nu era ceva ce se putea exprima prin cuvinte; mai degraba un sentiment puternic si atat. Sunt singur.Sunt …..complet singur”. Oskar face parte dintr-o familie defectuoasa, cu parinti divortati, cu un tata impatimit de alcool, si o situatie financiara modesta. Este pasionat de cartile de groaza (in special Stephen King) si colectioneaza albume cu articole din ziare referitoare la crime macabre. In incercarea sa de a se considera mai puternic, se crede un criminal in serie, si „injunghie” copaci pe post de victime.
Elli – aici lucrurile se schimba. Ea este vampirul. Ar fi trebuit sa fie personajul negativ, insetat de sange. Insa, aceste fapte o macina, si o fac sa se simta prost. Adevarata sa natura, o chinuie. Ucide, doar pentru ca „foamea” o mistuie. La fel ca si Oskar, in cei peste 200 de ani ai sai, a dus o viata solitara, prinsa in trupul unui copil de 12 ani. Ni se spune la un moment dat cum a devenit Elli vampir, dar mi-ar fi placut sa stiu mai multe. Insa, dupa cum am mai spus, sunt de parere ca autorul nu a vrut ca tema romanului sa fie viata vampirilor.
M-a impresionat relatia dintre cei doi. Exista acea legatura de prietenie pura, fara interese ascunse sau materiale. Isi poarta unul altuia o dragoste nevinovata si imposibila. „Te rog, Doamne, fa-o sa se intoarca. Iti dau ce vrei tu. Toate revistele si cartile mele. Toate jucariile. Orice. Dar fa sa se intoarca. La mine. Te rog, Doamne, te rog.”,
Finalul a fost incredibil. Ultimele 20 de pagini au fost critice. Nu reuseam sa citesc mai repede sa vad cum se termina. Si cand am ajuns la final, mi s-a parut ca a lasat loc de o continuare. Adica au ramas cateva lucruri neclare. Din cate am inteles, autorul a scris si un epilog. Insa, mai mult ca sigur nu il voi citi. Nu vreau sa distrug sentimentul cu care am ramas in final.
Va recomand aceasta carte daca doriti sa aveti si o alta viziune asupra vampirilor. Se merita.
Nota: 5+/5
Recenzie film:
In primul rand sunt 2 ecranizari. Am aflat acest lucru, dupa ce am vizionat filmul. Mai precis „Let me in”, aparut in 2010. din cate am inteles filmul este o reecranizare, originalul numindu-se „Let the Right One In„, aparut in 2008. Am vazut insa trailerul, dar actorii mi s-au parut total nepotriviti.
Va voi spune cate ceva despre varianta vizionata de mine:
Voi incepe cu ce nu mi-a placut: NUMELE. De ce Doamne iarta-ma au trebuit sa le schimbe? Imi placeau mult mai mult numele de Oskar si Elli, in loc de Owen si Abby. Acest lucru m-a enervat foarte foarte tare. Cred ca este singurul lucru negativ.
Trebuie sa recunosc ca si inceputul filmului m-a cam speriat un pic; acesta corespunzand cu actiunea din mijlocul cartii. Ma gandeam ca o sa faca toata actiunea varza, dar, apoi au revenit la inceputul propriu-ziu, si incet incet ni s-a facut introducerea in acea atmosfera sumbra si morbida.
Ce mi-a placut: Actorii in primul rand, si felul in care si-au interpretat rolurile. Chloe Grace Moretz a interpretat-o pe Abby (Elli). I s-a potrivit ca o manusa acest rol. Mai putin faptul ca era blonduta, iar conform romanului, Elli era 
bruneta.
Actiunea se petrece intr-un ritm calm, dar emotionant. Atmosfera este foarte bine realizata cu ajutorul coloanei sonore si a efectelor vizuale: Fara Volturi, sau clanuri rivale de varcolaci, fara batai intre vampiri si fara „cultivarea” protagonistul cu informatii despre vampiri gasite pe Internet. Totul se petrece intr-un ritm normal, in care lupta pentru supravietuire primeaza.
Nu ma mai lungesc, sa nu va plictisesc. Concluzia mea este clara: mi-a placut foarte mult atat filmul, cat si cartea. Bineinteles, recomand lecturarea romanului, inainte vizionarii. Veti intelege mai bine anumite evenimente.
Nota: 5/5
Trailer:
falling in love with books 