Cinci ani la Auschwitz – Wieslaw Kielar

Wieslaw-Kielar-Cinci-ani-la-AuschwitzAvand diverse examene la master, despre razboaie si lagare de concentrare, era de asteptat sa incep sa ma documentez mai „profund” in legatura cu aceste teme. Astfel, mi s-a pus pata pe holocaust si tot ce tine de acesta. Mi-am facut o lista (destul de lunga) cu carti ce trateaza acest subiect, si m-am pus pe treaba.

Prima carte de care m-am apucat a fost „Cinci ani la Auschwitz”. Am stat treaza pana la ora 4 dimineata, fiind nevoita sa ma culc intr-un final. Daca era dupa mine, probabil as fi stat sa o termin azi-noapte. Dupa descrierea ei: „aceasta carte nu este un roman, desi se citeste ca un roman pasionant. Ea este un document. Toate persoanajele sunt autentice, ca, de altfel, si trairile autorului, situatiile in care s-a aflat si evenimentele la care a participat„.

Auschwitz-ul (pentru cei ce nu stiu, cu toate ca imi este greu sa cred ca exista persoane care nu au auzit de el) este un complex de lagare de concentrare, folosit de catre nazisti in exterminarea oamenilor, in special a evreilor. Se estimeaza ca au fost ucise peste 1 milion de persoane acolo, dintre care 90% erau evrei. Aceste lagare erau conduse se catre organizatiile naziste – trupele SS (Schutzstaffel) al caror obiectiv a fost asigurarea protectiei lui Hitler.

Actiunea cartii este redata din prisma autorului Wieslaw Kielar – in carte – prizonierul cu numarul 290. El este unul dintre putinele persoane care au reusit sa scape cu viata din aceste lagare de teroare. Ceea ce putem numi un miracol. Daca in primele 50 de pagini, lucrurile nu erau chiar asa socante si aveam tendinta de a renunta, urmeaza cateva rasturnari de situatie care te izbesc in plin. Acest tanar polonez se afla printre primii prizonieri adusi in lagar. Poate acest lucru a contribuit la supravietuirea lui. A reusit sa se infliltreze si sa faca pe plac SS-istilor, fiind astfel avansat pe diverse posturi (curatenie, munci usoare, asistent, etc). Aceasta era singura posibilitate in lupta pentru supravietuire.

In scurt timp, lagarul se umple, iar asasinarile incep sa fie comise in masa. Este infiorator. Este o carte ce iti da un aer si o stare ciudata, facandu-te sa te simti si tu in mijlocul prizonierilor si sa iei parte la executari, torturari, foamete si frig.

Prizonierii erau omorati in diverse moduri. Nu vorbesc aici doar despre camera de gazare, despre care se vorbeste peste tot, ci, si despre metode mult mai cumplite. auschwitz-inainte-si-acum-galerie-foto-impresionanta_34_size6Eliminarea celor grav bolnavi se facea prin injectarea cu benzina sau fenol; cei mai atletici erau torturati pana isi dadeau duhul, altii erau excutati. Va las aici un citat: „acum stateam cu fata spre locul executiei. Primul condamnat, cu mainile legate la spate, impins fara menajamente de un SS-ist tanar, s-a urcat pe panta abrupta. Condamnatul este descult, imbrcat in pantaloni civili rupti si intr-o zdreanta care fusese candva o camasa. SS-istul l-a pus cu fata spre peretele perpendicular al carierei de piatra si apoi s-a indepartat. Plutonul de executie a luat pozitie. A urmat prima slava; ecoul ei a rasunat cu putere printre cladirile din jur. Condamnatul s-a prabusit in nisip ca secerat. Cateva pietricele s-au desprins de pe taluz si s-au rostogolit la piciorele lui care tremurau convulsiv. Un SS-ist si-a scos pistolul din toc si a mai tras un foc in cel cazut”. In lagar se traia de pe o zi pe alta, iar singura dorinta a tuturor era sa apuce ziua de maine.

Imi este greu sa redau in cuvinte ceea ce am simtit citind aceasta carte. Cred ca este una dintre cele mai dure (si Efectul Lucifer a lui Zimbardo se incadreaza aici) pe care am citit-o. Am fost marcata foarte tare un fragment din aceasta carte, pe care probabil il voi visa multe nopti de acum incolo. ROG PERSOANELE SUB 18 ANI SA NU CITEASCA acest fragment. Nu vreau sa aveti cosmaruri.

Cadavrele erau deja descompuse.  Ne-am usurat munca legand cu curelele mainile, picioarele sau gaturile celor gazati, astfel incat, pe cat posibil, sa nu-i atingem cu mainile; apoi trageam cadavrele alunecoase si umflate pe beton si pamant pana la caruta. […] Caruta troznea, iar rotile care scartaiau o pornira incet din loc, lasand urme adanci in pietrisul inmuiat de ploaie. Deodata, una din roti, nimerind, intr-un loc moale, a intrat adanc in pamant. Obojki a fost aruncat cu putere, ca o minge, pana la peretele blocului vecin, de oistea care s-a rasucit. Caruta, supraincarcata, s-a inclinat periculos intr-o parte. Observand acest lucru, cativa sanitari au apucat sa sara la timp inlaturi. Un troznet si…caruta incarcata cu varf s-a rasturnat intr-o clipa in acompaniamentul injuraturilor si al gemetelor, ingropandu-i pe cei care nu apucasera sa se dea la o parte. Din stomacurile strivite si umflate ca niste tobe ale celor gazati au inceput sa iasa gazele care suierau cu zgomot, amplificand mirosul fetid, si pana atunci insuportabil.” Scena este mai lunga, dar nu voi continua. Sunt sigura ca va puteti da seama si de aici cu ce anume ne confruntam. Este foarte greu de imaginat astfel de situatii si te infiori la gandul cand stii ca ele s-au intamplat in realitate. Cum este posibil, ca noi oamenii, fiinte rationale, sa fim capabili de astfel de atrocitati?

Auschwitz este descris ca o alta realitate, in care numai cei puternici supravietuiesc. Suferintele pe care au trebuit sa le indure rusii si evreii sunt frapante. Pe langa uciderea in masa a acestor persoane, un alt scop al lagarelor era efectuarea de experimente si operatii groaznice. Exista o camera in care erau pastrate in borcane cu formol parti ale corpului omenesc: de la organe genitale pana la cranii (si nu ma refer aici doar la oasele craniului) deoarece li se parea lor amuzant sau ca doreau se testeze diverse ipoteze.

Sunt foarte multe lucruri socante pe care le afli citind aceasta carte. Din acest motiv, recomand aceasta carte doar celor tari de inima. Eu imi voi continua „seria de teroare” cu Fabrica Mortii, si cu aceasta voi incheia. Doresc sa citesc si aceasta carte, nu pentru faptul ca sunt sadica, si pentru faptul ca este scrisa din alt punct de vedere. Ne sunt prezentate diverse planuri si harti, si cateva statistici. Nu cred ca as mai fi in stare sa mai citesc o alta carte din prisma unui supravietuitor sau sa vad vreun film/documentar pe aceasta tema. Imi este de ajuns si imaginatia.

Voi reveni cu informatii mai concrete.

O zi frumoasa,

Roxi

Anunțuri

8 gânduri despre “Cinci ani la Auschwitz – Wieslaw Kielar

  1. Ai auzit cumva de Am fost medic la Auschwitz? Cica e scrisa de un roman parca, am tot cautat-o intr-o vreme dar nu am gasit-o. Si mi-a fost recomandata foarte calduros. Ai avea cum sa il intrebi pe anticarul ala prietenos, poate reuseste sa dea de ea?

    • Da, am auzit de ea. O aveam si eu pe lista. Am auzit ca ar fi foarte buna, dar sincer dupa cartea asta, si dupa cea pe care o citesc acum (Fabrica Mortii) nu cred ca as mai vrea sa mai citesc ceva despre Auschwitz. :))
      Sigur ca il voi intreba. Chiar vineri acum merg iar la Ct, si trec si pe la el. In cazul in care o are, ti-o iau. 😀

      • Da, te rog! De ani de zile o am pe lista 😀 Eu inca nu am citit nimic pe tema asta, probabil fix din cauza ca inca nu am pus mana pe cartea asta. Cumva, mereu mi-am zis ca o sa incep cu ea. Stiu ca nu are nici o logica chestia asta :)))

  2. sincer, ce se intampla acum in lume nu mi se pare cu nimic mai prejos, sunt ferm convinsa ca si acum oamenii sunt cobai pentru diverse experimente sau ucisi in moduri greu de inchipuit, numai ca nu sunt atat de multi la un loc si asta face sa nu fie un impact atat de mare
    cel mai trist mi se pare faptul ca se presupune ca suntem o societate moderna si civilizata, nu una bolnava.
    oricum, voi cauta si eu cartile

  3. Mai am muuult pana la 18 ani, insa nu m-am ferit sa citesc acel fragment. Nu sunt eu tare curajoasa (deloc, as putea sa adaug), insa sunt cea mai curioasa persoana pe care o cunosc. E atat de atent descris totul, atat de real si parca, ireal. Am citit ieri cartea Se numea Sarah, carte ce trateaza razboiul din Franta de la 1942, insa nu tot ce dezvaluie cartea sunt fapte concrete. M-a surprins foarte tare cartea si as vrea sa mai citesc despre asa ceva, ma gandesc chiar sa caut aceasta carte la biblioteca. Mi se pare totul atat de.. nici nu am cuvinte sa exprim exact ceea ce simt. Daca iti spun ca aseara m-am gandit doar la asta inainte sa adorm, cred ca intelegi. Daca nu ai citit Se numea Sarah, ti-o recomand!
    Si, e chiar atat de puternica cartea? (Nu stau prea bine la capitolul neinfricare)

  4. Acest gen cartii imi plac,nu pentru cruzimea lor ci pentru ca sunt reale fac parte din istoria omenirii si asa putem invata despre ea si despre regimele de acest gen si ce faceau din oamnenii niste masinarii de ucis.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s