Fabrica mortii – Ota Kraus; Erich Kulka

imagesOta Kraus si Erich Kulka au fost arestati pentru rezistanta activa fata de ocupantii nazisti. Au fost mutati din inchisori si lagare mai „indulgente” la Auschwitz – Birkenau. Aici au supravietuit datorita faptului ca si-au gasit de activitate in atelierele mestesugaresti, mai precis ca lacatusi si  au obtinut in acest fel permise de libera trecere prin lagar. Astfel, au putut sa patrunda pretutindeni si sa observe totul. Au pus la cale un plan de evadare. Nefiind siguri ca vor scapa cu viata din acesta, si dorind cu orice pret sa pastreze marturia crimelor comise de catre nazisti, acestia trimiteau stiri, planuri si documente sotiei lui Ota, prin intermediul ajutoarelor facute in lagar. Insa, se pare ca soarte a fost de partea celor doi, acestia reusind sa evadeze si sa transmite mai departe crimele odioase infaptuite la Auschwitz.

Cele ce urmeaza mai jos, sunt lucruri reale, consemnate de cei doi supravietuitori.

Lucruri pe care TREBUIE sa le stiti despre Auschwitz:

– Auschwitz a fost compus din 39 de lagare, impartite in 3 categorii principale. Auschwitz I – era lagarul central, unde se aflau administratia si fabricile de armament. Auschwitz II sau Birkenau – avea ca scop principal exterminarea in masa a oamenilor prin gazare si Auschwitz III sau Buna, avand ca scop construirea de fabrici pentru producerea benzinei.

– La Birkenau se aflau 46 de cuptoare si 8 camere de gazare.

LAGARUL PENTRU BARBATI DE LA BIRKENAU:

  • Noii veniti: erau dezinfectati, deparazitati, rasi in cap, si tatuati cu numere. Li se dadeau uniforme, pe care erau prinse triunghiuri de difertie cu culori ce reprezentau motivul pentru care au fost inchisi. 
  • Mancarea: era practic insuficienta. Dimineata se dadea o fiertura amara ce tinea loc de cafea, la pranz 1 l de alta fiertura pe post de supa, iar seara o bucatica de paine si un pic de margarina. Apa era otravita.
  • Locurile de cazare: erau constituite din blocuri din lemn minuscule . Cam 3 persoane trebuiau sa imparta 1m patrat. Acolo mancau, isi tineau lucrurile si dormeau pe niste scanduri etajate, pe post de paturi.
  • Oamenii erau triati inainte de a fi dusi in camera de gazare. De obicei erau tinuti 2-3 zile in niste camere speciale, in asteptarea mortii. Si dupa toate aceste lucruri, medicii SS-isti faceu remarci cinine la adresa lor: „Ridica-ti gulerul, sa nu racesti” sau ” Ai grija sa nu calci pe ciobori; o sa-ti ranesti picioarele”. Asa glumeau SS-istii. Stau si ma gandesc, chiar asa nu aveau inima deloc? Cum poti fi atat de sadic?
  • Cadavrelor li se luau dintii de aur, hainele, ghetele – tot ce era de mare lipsa in lagar

– LAGARUL PENTRU FEMEI DE LA BIRKENAU:

  • Cand lagarul de femei de la Auschwitz a fost desfiintat si mutat la Birkenau, comandantul lagarului s-a folosit de acest prilej pentru prima nimicire in masa a detinutilor: 4000 din cele 8000 de femei au fost gazate.
  • Conditiile erau mai groaznice ca cele de la barbati: blocurile nu aveau dusumele sau acoperisuri, mobilier sau ferestre; apa nu era potabila, nu existau canalizari sau drumuri. „Femeile, cu capetele tunse chilug, slabite de foame si bolnave, se tarau printre blocuri ca niste vedenii. Sabotii grei de lemn din piciorele lor goale, descarnate, juline si pline de rani se afundau adeseori in pamantul cleios. Era o privesliste insuportabila sa vezi cum femeile acestea acoperite cu zdrente isi consuma ultima picatura de vlaga in sfortarea zadarnica de a-si elibera piciorul din prinsoarea noroiului cleios„.
  • au fost efectuate experimente odioase pe oameni vii: de sterilizare, de fecundare artificiala a femeilor, de castrare a barbatilor.
  • Copiii. Nici macar ei nu erau trecuti cu vederea, si deveneau obiectul crimelor nazistilor. Toti copiii erau supusi aceluiasi sistem de domoralizare si de injosire prin foame ca si adultii. Se estimeaza ca numarul copiilor asasinati cu varsta pana in 16 ani, a fost de 1.000.000.

In aceste lagare moartea era la tot pasul. Am citit cateva pasaje ingrozitoare in aceasta carte. Va voi lasa mai jos unul referitor la camera de gazare „Cand camera se umplea – pe 18m2 erau inghesuiti pana la 150 de oameni – SS-istii tranteau usile si trageau zavoarele. Apoi, prin ferestruica din perete, introduceau gazul. Ferestruica se inchidea ermetic. Timp de cateva minute se auzeau strigate si gemete. Dupa vreo jumatate de ora, SS-istii deschideau usa din dosul camerei. Un tablou infiorator se infatisa ochilor: femei si copii goi, crispati in pozitii groaznice, cu pielea sfasiata, cu pumnii stransi si cu mainile si picioarele muscate de durere. Desi morti, stateau in picioare, fiindca inghesuiala ii impiedica sa cada”.

Voi inceta sa va terorizez si pe voi. Daca doriti sa aflati mult mai multe detalii socante si odioase, nu ezitati sa cititi cartea. Pe mine cel putin, m-a marcat foarte tare, si nu imi prea gasesc acum cuvintele necesare, sa va spun mai multe despre cele citite. Totusi, nu cred ca poti exprima in cuvinte suferintele celor ce s-au chinuit si au murit nevinovati in acele lagare.

Anunțuri

6 gânduri despre “Fabrica mortii – Ota Kraus; Erich Kulka

  1. Brrrr… nici nu stiu ce sa spun. Bine, nu cred ca mai ai cuvinte dupa o astfel de carte. Sau, in general, dupa romanele care trateaza tot felul de teme din astea atat de oribile incat iti vine greu sa accepti faptul ca sunt reale. Am vazut ca ti-ai luat Arsa de vie, o sa ai parte tot de o gama de emotii similare. Chiar daca povestea e total diferita. Oricum, pe cat de ingrozitoare sunt povestile astea, pe atat de fascinante sunt in acelasi timp. Cred ca e o tendinta involuntara de a descoperi de ce sunt in stare oamenii, de halul in care pot ajunge, de cruzimea de care pot da dovada..

    • Dap. Nu prea ai cuvinte dupa o astfel de carte. Incepusem sa fac recenzia in timp ce citeam. Daca la inceput am avut un avant destul de mare la a stii ce sa stiu, spre final am ramas fara cuvinte. Mai bine am evitat sa spun si alte lucruri, pentru ca ele nu redau intr-adevar suferintele si torturile prin care au trecut cei inchisi. Tulburator.
      Si pe mine ma fascineaza toate aceste teme. Tocmai de asta mi-am luat si Arsa de vie. Dar cu siguranta o voi amana o vreme. Nu cred ca am starea necesare sa o citesc imediat dupa cele citite despre Auschwitz.
      Acum citesc Micutele Mincinoase. Aveai dreptate cand spuneai ca se citesc imediat. Si in ciuda faptului ca sunt destul de simplist scrise, au reusit sa ma prinda. Nu stiu daca voi avea puterea sa ma las de ele, pana nu le termin pe toate cele aparute :)) Sunt ca o gura de aer proaspat! 😀

      • Da, da, mi se pare foarte dificil sa vorbesti despre subiecte din astea din moment ce stii ca oameni reali au trecut prin experientele alea si tu nu esti decat un observator al povestilor puse pe hartie..
        Stiiiiiu!! Eu cum crezi ca am ajuns la volumul 13, chiar daca uneori seria ma scoate din sarite!? :)) Dar chiar nu te mai poti lasa, pur si simplu trebuie sa afli ce se intampla mai departe! Si oricat de mult as blama lungirea asta la nesfarsit a seriei, trebuie sa recunosc ca autoarea face o treaba minunata cu suspansul!

  2. Aceasta este editia din 1992 a cartii. Am citit-o, dar am vazut ca exsita o editie din 1961-1963 cu mai multe pagini. Intrebarea mea este daca aceea are alt continut, mai bogat, sau este aceeasi care dar intr-un format mai mare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s