Never let me go – Kazuo Ishiguro

ishiguro-never-let-me-goIn momentul in care am inceput aceasta carte am avut asteptari foarte mari de la ea. In primul rand pentru faptul ca era mult laudata in stanga si in dreapta, si in al doilea rand pentru faptul ca vizionasem filmul, iar acesta fusese pe gustul meu. Ma asteptam ca romanul sa fie muuult mai bun ca filmul, dar trebuie sa va spun ca in acest caz „filmul bate cartea”. Stiu ca vor fi multi care ma vor lua la fugarit: „Cum de pot afirma ca nu este o carte buna”, dar chiar am ajuns la concluzia ca am citit-o fortat si abia, ABIA am ajuns la finalul ei.

Acest roman are un subiect foarte interesant, original si sensibil, dar imi pare extrem de rau ca nu a fost valorificat indeajuns. Ar fi putut fi o carte exceptionala. Avem un grup de persoane, crescute in umbra, in locatii uitate. Aceste persoane au destinul prescris si nu pot face nimic pentru al schimba.  Sunt persoane stigmatizate de restul societatii, aceasta etichetare permitand mentinerea prejudecatilor si provocand jena. Nu va voi spune si motivul pentru care sunt tratati astfel. Daca stiti asta, stiti aproape tot ce se intampla in carte. Mor de ciuda ca subiectul nu a fost tratat mai bine. Cred ca aceasta carte ar putea avea un impact puternic asupra persoanelor care nu stiu nimic despre ea sau nu au vazut filmul. Altfel, imi e teama ca va dezamagi.

Sa va spun ce m-a deranjat: In primul si in primul rand, modalitatea de scriere bulversanta. Daca la inceput o sa vi se para interesanta, pe parcursul romanului va ajunge sa va irite. Sa va dau un exemplu: Kathy incepe sa isi aduca aminte de copilaria ei la Hailsham. Incepe sa povesteasca despre un eveniment petrecut la un lac, apoi isi aduce aminte de o banca, si incepe sa spuna de ce este aceasta importanta, si aducandu-si aminte de un alt eveniment petrecut la banca respectiva, incepe sa-l  povesteasca si pe acela, , ajungand ca dupa 20 de pagini sa povesteasca ce anume vroia sa evidentieze prima data. Sper ca ati inteles. Ei bine, asa este toata cartea. Pe mine cel putin, m-a scos din sarite.

In al doilea rand, nu mi-a placut actiunea romanului. Se desfasoara mult, mult prea incet. Este o carte subtire, de numai 282 de pagini, siNever-Let-Me-Go-andrew-garfield-20863890-1276-544 sunt de parere ca in aceste pagini nu ar fi trebuit sa existe pasaje intregi pe care sa le citesc pe diagonala. Din contra, ar fi trebuit sa ma tina cu sufletul la gura, si sa tremur de nerabdare sa ii citesc finalul. A reusit doar sa imi lase un gust amar. Inteleg ca nu toate cartile au elemente surpriza sau rasturnari de situatie, dar au altceva care le fac speciale.  Cartea asta ar fi trebuit sa fie plina de emotie si sentimente puternice. Cand m-am apucat de ea, ma asteptam sa imi rupa inima in bucatele, bucatele. 😦

In al treilea rand, sunt personajele. M-a agasat atitudinea lor, si indiferenta de care au dat dovada. Cu toate ca stiau care le este soarta, nu au facut nimic in privinta asta. SA INCERCE MACAR sa schimbe ceva. Ei doar s-au multumit cu aceasta situatie, fara sa incerce sa o depaseasca, cu toate ca in joc era viata lor. Nici macar in ultimele 20 de pagini, cand este totul dezvaluit, nu au ridicat un deget.

Subiectul in sine al acestei carti este controversat. Mi-ar fi placut sa aflu mai multe detalii, despre procedura, despre persoanele care au implementat acest plan si cum au ajuns in aceasta situatie, tinand cont ca actiunea se intampla in anii 1990. Din cate am citit, acest roman se incadreaza in categoria distopiilor, dar, actiunea nu ar fi trebuit sa se intample undeva in viitor?? Pe undeva pe aici, lucrurile se bat cap in cap. Eu una moor, moor de ciuda ca acest subiect nu a fost expus la adevarata sa valoare. Sunt foarte frustrata si suparata.

Sunt curioasa, a mai citit cineva cartea? Ce parere aveti despre ea?

Ii voi data nota 2/5 (pentru subietul cartii in general, si nu pentru modul in care a fost prezentat)

„Madame was afraid of us. But she was afraid of us in the same way someone might be afraid of spiders. We hadn’t been ready for that. It had never occurred to us to wonder how we would feel, being seen like that, being the spiders”. 

Date despre carte:

  • Titlul in romana: Sa nu ma parasesti
  • Titlul original: Never Let Me Go
  • Editura: faber and faber
  • An Aparitie: 2005
  • Nr. pagini: 282
Anunțuri

2 gânduri despre “Never let me go – Kazuo Ishiguro

  1. Eu am vazut filmul, din pacate, inainte, asa ca atunci cand am incercat sa citesc cartea nu am putut, pentru ca mie nu-mi place sa citesc ceva cand stiu ce se va intampla, mai ales ca (,) cartea nu e extraordinara. Deci nici mie nu mi s-a parut cine stie ce, dar nu pot sa ma dau – cum trebuie – cu parerea, din moment ce nu am terminat cartea.
    Dar filmul – oh, doamne, am plans la film. A fost asaaa misto!

    • Da stiu. Filmul a fost super super frumos, dar cartea m-a dezamagit. Nu ai idee cat poate sa ma enerveze acest lucru. Mi s-a parut foaaarte boring. Si am mai citit carti dupa ce am vazut filmul, si mi-au placut. De exemplu Urzeala Tronurilor. Stiam foarte bine ce avea sa se intample, si totusi, am citit cartea cu sufletul la gura. Pacat 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s