Recenzie: Fetita ca nu zâmbea niciodată – Lola Lafon

fetita-care-nu-zambea-niciodata„Câți ani are, îl întreabă neîncrezătoare, arbitra principală pe antrenor. Răspunsul acesta, 14, îi dă un fior. Execuția fetiței de mai înainte răstoarnă desfășurarea cifrelor, a cuvintelor și a imaginilor. E ceva ce-ți depășește puterea de înțelegere. Nu știi cum să notezi ce s-a petrecut sub ochii tăi. Fetiță își aruncă greutatea peste umăr, trupul ei subțire își face loc în aer și se cuibărește acolo”.

Dacă vă aşteptaţi ca romanul Lolei Lafon să prezinte doar o biografie a Nadiei Comăneci, vă înşelaţi amarnic. Această carte este plină de emoţie şi atinge subiecte şi detalii şocante din viaţa Nadiei. Este o carte despre sacrificii, despre efectele acestora asupra fiinţei umane, despre puterea şi forţa de care o mică gimnastă trebuie să dea dovadă pentru a avea succes, despre durerile pe care trebuie să le îndure cu capul sus. Nu în ultimul rând, este o carte care se raportează foarte mult la corpul feminin, la promovarea acestuia de către mass-media, la favorizarea dimensiunilor ideale.

Chiar dacă Lola Lafon prezintă un dialog imaginar între Nadia şi autoare, datele, locurile şi evenimentele au fost respectate, reuşind… CONTINUAREA AICI

Nadia_Comaneci-300x219

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s