Recenzie: Magicienii – Lev Grossman

Am primit “Magicienii“  pentru recenzie de la librăria online Libris. Vreau să le mulţumesc şi să vă reamintesc de colecţiile de cărţi online  în română, cărţi în engleză, toate disponibile pe site. Această carte o veţi găsi la preţul de numai 32,18 ron şi transport gratuit prin curier rapid doar în această librărie online.

Mi-a fost dor de Harry Potter, de aventurile prin care am trecut alaturi de el si prietenii lui, de momentele amuzante, de tensiunea care te tine cu sufletul la gura si frustrarea ca nu reusesti sa citesti mai repede; dar nu in ultimul rand mi-a fost de acea atmosfera magica, de Hogwarts. Harry Potter a fost una din seriile care mi-au marcat copilaria (alaturi de Stapanul Inelelor), intotdeauna dorindu-mi sa regasesc o poveste care sa ma poarte departe si sa ma faca sa visez cu ochii deschisi. Si cred ca in sfarsit am dat peste ea: Magicienii a lui Lev Grossman.

Quentin Coldwater si-a dorit intotdeauna sa ajunga in Fillory. A sperat ca acest taram magic din cartile copilariei lui exista, s-a imaginat adeseori in pielea fratilor Chatwin, luptandu-se cu Santinela Ceasurilor si salvandu-i pe Umber si Ember. Insa viata lui Quentin era total opusa: ducea un trai de licean, anost, cu indragosteli si flirturi, fara evenimente remarcabile. Totul pana intr-o zi, cand in urma unor intamplari stranii este acceptat la una dintre cele mai renumite Scoli de Magie. Bineinteles, o scoala secreta si exclusivita, inaccesibila multor persoane. Aici lucrurile iau o turnara neasteptata, aventurile dar si pericolele, pandindu-l pe Quentin si noii sai prieteni la orice pas.

Lumea creata de Grossman este intr-adevar magica. Am regasit elemente si din alte romane fantasy, dar si notiuni unice, neintalnite pana acum. M-am minunat pe tot parcursul romanului si am indragit fiecare aspect al acestuia. Un punct forte, il constituie faptul ca Magicienii se adreseaza si publicului adult. Intalnim multe situatii cotidiene, vicii din mediul social, personajele fiind atrase ca un magnet de acestea. Daca in Harry Potter acestia avea de-a face cu mese imbelsugate, cu dulciuri si bunatati, aici, protagonistii sunt se confrunta cu alcoolul si tot felul de substante dubioase. Daca Hermione si Harry se furisau in Padurea Interzisa, sau la Hagrid pentru a vedea dragonii, aici, se furiseaza unul in patul celuilalt. Fac greseli, se indragostesc, se inseala, se razbuna, si intr-un final incearca sa repare daunele produse. Celor carora le era teama ca vor citi o copie a operei lui Rowling, stati fara grija. Dupa cum spunea si G.R.R. Martin: „Sa compari Magicienii cu seria Harry Potter e ca si cum ai compara un whiskey irlandez cu un ceai usor. Grossman propune o sensibilitate cu adevarat matura, o poveste intunecata, periculoasa, plina de intorsaturi. Cu Hogwarts n-a fost niciodata asa„.

 Am citit povestea lui Grossman cu sufletul la gura. Cu fiecare pagina data patrundeam tot mai adanc in universul magic dar tenebros, distructiv dar captivant. Un alt aspect care m-a surprins este faptul ca Grossman suprinde prin evenimente mai putin fericite, care este adevaratul scop al magiei si al efectelor acesteia asupra persoanei practicante. Usurinta cu care erau invatate vrajile la Hogwarts, nu se aplica si la Brakebills. Studentii sunt nevoiti sa invete limbi grele, antice, si sa treaca prin teste infricosatoare. Fiecare vraja se face in functie de circumstante, care presupun studiu intens si concentrare maxima.

Lev a creat o opera complexa, care va incanta cu siguranta multi cititori. Pe mine cel putin, m-a cucerit si astept cu nerabdare sa pun mana si pe restul volumelor. De asemenea, v-o recomand cu toata dragostea!

MULȚUMESC LIBRĂRIEI ONLINE LIBRIS PENTRU OCAZIA OFERITĂ DE A CITI ȘI RECENZA ACEASTĂ CARTE!

Recenzie: O singuratate prea zgomotoasa – Bohumil Hrabal

„Atunci când citesc, nu citesc de fapt, iau doar frazele frumoase, le savurez ca pe bomboane, ca pe un pahar de lichior pe care-l beau încet, până când simt că ideea se răspândeşte în mine, ca alcoolul. Şi astfel, se resoarbe în mine, se resoarbe în creierul şi în inima mea, făcând să-mi pulseze venele până la rădăcina vaselor sanguine.”

Într-un spaţiu totalitar, fără libertate de mişcare, Hanta, personajul-narator, ne relatează trista sa poveste. Bun venit în pivniţa întunecată şi rece, plină de cărţi vechi şi şobolani, unde îşi duc existenţa o presă îmbătrânită şi un om menit să reducă la tăcere autori nepreţuiţi şi înscrisuri valoroase. Timp de 35 de ani Hanta a presat hârtie veche. În tot acest timp şi-a iubit munca, a salvat acele cărţi pe care le-a îndrăgit, şi şi-a frânt inima printr-o simplă apăsare de buton, conducând spre pieire restul volumelor.În timp de şobolanii duceau o luptă crâncenă pentru câştigarea unui spaţiu în pivniţă, Hanta era bântuit de fantomele… CONTINUAREA AICI

RECENZIE: ENDGAME. Jocul Final: Convocare – James Frey si Nils Johnson-Shelton

Cred ca nu exista cititor care sa nu fi auzit pana acum de ENDGAME. Este una din cartile cu cea mai mare campanie de marketing organizata de Editura Trei. Au fost puse la bataie foarte multe exemplare pentru concursuri, multe informatii si o aplicatie online prin care fiecare cititor poate juca JOCUL FINAL.

Datorita acestei campanii de publicitate si a nebuniei care a cuprins intreg globul, asteptarile mele erau imense. Cand am primit exemplarul tremuram de nerabdare. Prin urmare, am savurat dintr-o suflare fiecare pagina.

12 tineri sunt pregatiti toata viata pentru marele final. 12 tineri sunt alesi din 12 semintii stravechi pentru a participa la Jocul final, o competitie pe viata si pe moarte. O confruntare din care va iesi invingator, cel mai puternic concurent. Ok, probabil veti spune ca se aseamana cu Jocurile Foamei: 12 districte, 12 tributuri, 1 singur castigator. Insa, similaritatile se opresc aici. Endgame este scris intr-un registru cu totul diferit fata de Hunger Games. Actiunea, numarul mare de personaje, ritmul alert, intriga, misterele, atmosfera, indiciile pentru cititori, toate acestea transforma Endgame, intr-un roman exeptional. Fiecare bucatica de puzzle oferita, implica cititorul in mod activ in actiunea romanului, il antreneaza, il surprinde si il face curios.

Actiunea se deruleaza cu o viteza remarcabila, se jongleaza de la un personaj la altul, se schimba cadrele, iar cititorul este aruncat intr-un vartej de evenimente ciudate si enigme, neavand timp sa se plictiseasa. Pentru a creea o atmosfera cat mai veridica, autorii contureaza o cursa nebuna intre monumente incarcate de mister (precum Stonehenge), si nascocesc o profetie apocaptica care implica distrugerea lumii si supravietuirea semintiei castigatoare.

Cei 12 jucatori infatiseaza personalitati diferite cu abilitati distincte: veti intalni sadici, hakeri, tineri antrenati in diverse arte, toti avand insa, acelasi scop: rezolvarea enigmei si lichidarea partii adverse. Probabil va veti atasa de Sarah  sau de Jago, insa, cu siguranta ii veti admira pe An sau pe Chiyoko. In acest joc nu exista legi scrise. Jucatorii creeaza aliante,  se tradeaza, se indragostesc, se omoara. Datorita acestui aspect, cititorul este luat prin surprindere si nu se asteapta la ce va urma. Nu stie cine pe cine va urmari, va elimina, incotro se va indrepta actiunea. Si atunci cand e sigur ca a descoperit secretul, o alta piesa este pusa in scena, dand totul peste cap.

Mi-a placut volumul per total. Este foarte adevarat ca exista puncte care scartaie, clisee, iubiri adolescentine, replici stupide sau actiuni fara sens, insa ajungi sa treci peste ele si sa nu te mai afecteze. Actiunea te prinde inca de la inceput, si tot ce iti doresti esta sa ajungi la finalul lecturii. Chiar daca are peste 500 de pagini, nu iti dai seama cat de repede se duc.

Va recomand cu drag aceasta carte!

 

MULȚUMESC EDITURII  TREI  PENTRU OCAZIA OFERITĂ DE A CITI ȘI RECENZA ACEASTĂ CARTE!

RECENZIE: In apararea lui Jacob – William Landay

„Îmi vine în minte un experiment. Daţi-mi un copil – indiferent de obârşie, rasă, talent sau predilecţie, câtă vreme este sănătos – şi voi face din el orice vreau. Voi produce un artist, un soldat, un doctor, un avocat, un preot; sau îl voi creşte să fie un hoţ. Voi hotărâţi. Copilul este capabil de oricare dintre aceste lucruri. Nu e nevoie decât de antrenament, timp şi un mediu controlat corespunzător.”

Cât de departe ai fi dispus să mergi pentru copilul tău? Ce ai fi în stare să faci pentru a-l proteja?

Aceste două întrebări îl macină şi îl conduc pe Andy Barber (fost procuror districtual adjunct) până în iad şi înapoi. Atunci când un băiat de 14 ani este găsit mort, înjunghiat de trei ori în piept şi azvârlit fără milă într-o pădure, la doar câteva sute de metrii de şcoala spre care se îndrepta, Andy Barber este chemat pentru a ancheta cazul. Însă, în momentul în care dovezile preliminare conduc cercetarea către fiul său …. CONTINUAREA AICI!

In my mailbox #29

Tocmai am realizat ca nu am mai facut o astfel de postare din august. Si ar cam fi cazul…

De la editura online Libris  am primit:

– Darul lui Jonas – Lois Lowry. Recenzia aici.

– Flori pentru Algernon – Daniel Keyes. Recenzia aici.

– Magicienii – Lev Grossman.

De la editura Univers am primit pentru recenzii cartile de mai jos. Vreau sa le multumesc si sa va anunt ca editura Univers este noul sponsor al blogului.

– Copiii paznicilor de elefanti – Peter Hoeg

– Aproape de inima vijelioasa a lumii – Clarice Lispector

Mi-am cumparat:

– Testul fierului – Holly Black, Cassandra Clare

– Fiinta din oglinda – Ulla Frohling

– Misery – Stephen King

– Climate – Andre Maurois. Recenzia aici.

– Grasa si proasta/ Barbatii sunt niste porci – Rodica-Ojog Brasoveanu

– Binevoitoarele – Jonathan Littell. E imensa!!

De la editura Trei am primit :

– Orase de hartie – John Green

– Endgame – James Frey, Nils Johnson-Shelton. Alte 3 exemplare au plecat spre castigatori.

La schimb am luat:

– Xenocid – Orson Scott Card

– Piramida rosie – Rick Riordan

– Tunele 5 – Roderick Gordon

– Cautand-o pe Alaska – John Green

– Gradina Fermecata – Sarah Addison Allen

– Razboiul Ciocolatei – Robert Cormier

– Omul pe smoala – Linda Buckley-Archer

– Dragostea nu moare

– Luminile nordului – Philip Pullman

– Parfum de femeie – Giovanni Arpino

– Dintr-un buick 8 – Stephen King

– Charlie si fabrica de ciocolata – Roald Dahl

– Nicaieri – Neil Gaiman

– Omul umbra – Dashiell Hammett

De la bookblog am primit:

– O supradoza de moarte – Agatha Christie

– Fetita care nu zambea niciodata – Lola Lafon. Recenzie aici.

– Doctor Sleep – Stephen King. Recenzie aici.

 

Si de la editura LITERA – al doilea nou sponsor al blogului – am primit cartile din poza. Le multumesc si lor foarte mult!

Voi ce carti ati achizitionat?

 

 

Recenzie: Darul lui Jonas – Lois Lowry

Am primit “Darul lui Jonas“  pentru recenzie de la librăria online Libris. Vreau să le mulţumesc şi să vă reamintesc de colecţiile de cărţi online  în română, cărţi în engleză, toate disponibile pe site. Această carte o veţi găsi la preţul de numai 26.91  ron şi transport gratuit prin curier rapid doar în această librărie online.

Daca ati fi capabili sa alegeti, daca destinul ar fi in mainile voastre si ati avea posibilitate de a-l manevra, ce ati alege? O lume in care nu ati cunoaste saracie, foame, frig, durere, suferinta; o lume in care nu exista razboi si catastrofe naturale, in care fiecare persoana are un loc de munca si o locuinta, o familie si 1-2 copii? O comunitate in care fiecare locuitor are un rol de indeplinit, insa fara o  posibilitatea de triere; in care fiecare stadiu al vietii este bine organizat, fiecare cetatean respectat. Insa in aceasta lume „perfecta” nu veti avea sansa de a intelege ce este iubirea, familia si caldura sufleteasca. SAU ati alege un trai independent, neingradit, cu libertate de miscare? Partea proasta va fi ca aceste sentimente pozitive de dragoste, afectiune, de bucurie si frumusete, vor veni la pachet cu dezamagirea, tradarea, neputinta, josnicia, esecul, violenta, ura, boala si chiar moartea. Va mai intreb odata, CE ati alege?

Jonas traieste intr-o astfel de lume ideala. Are o familie cu slujbe respectate, o sora mai mica, Lily, un camin in care se intoarce in fiecare seara dupa cursuri. Regulile pe care trebuie sa le respecte in comunitate sunt destul de clare pentru el, iar acesta nu ezita sa le indeplineasca. Si chiar daca fiecare lucru parea sa aiba locul lui, iar obedienta cetatenilor parea a fi una foarte fireasca, toata aceasta stabilitate se va schimba pentru Jonas in momentul in care va primi „slujba” pe care a asteptat-o ani intregi si pe care va trebui sa o indeplineasca. Insa atunci cand va afla se ce intampla cu copii si batranii cand sunt pusi pe liber, cand va afla ce reprezinta „Altundeva”, cand va descoperi muzica si culoarea si isi va da seama ca lumea nu a fost dintotdeauna asa, sentimentele care il vor cuprinde, vor fi mai puternice decat regulile pe care trebuie sa le respecte si vor pune in miscare dorinta arzatoare a acestuia de a schimba cursul firesc al vietii.

Finalul este unul deschis. Nu pot afirma ca este vesel sau trist, depinde de perspectiva fiecarui cititor, de ceea ce alege sa creada si sa inteleaga din ultima fraza. Eu am ales optiunea fericita, insa o parte din mine nu este de acord si isi da seama ca acest lucru nu ar fi posibil. Continuarea o aflam in urmatoarele trei volume, pe care doresc sa le citesc cat mai curand posibil.

Darul lui Jonas este o distopie. Se dorea a fi o carte de aventuri pentru tineri, despre „cum ar arata vietile noastre daca ar exista o tehnologie care sa le permita amintirilor sa fie selective, in asa fel incat sa ne punem descotorisi de cele care ne provoaca neplaceri„. Plecand de la premisa „ce-ar fi daca…” Lois Lowry a reusit sa publice o carte mult mai serioasa decat si-ar fi dorit. O carte pe cat de mica, pe atat de profunda, cu un impact major asupra cititorului. Cred ca este imposibil sa nu ramai cu semne de intrebare dupa finalizarea lecturii. Asupra mea au persistat cateva zile la rand intrebari … retorice si ganduri tulburatoare. Ce-ar fi daca…. ?

Un lucru care m-a fascinat, este coperta primei editii cartonate in limba engleza. Ea il infatiseaza pe Carl Nelson, un om fara vedere, care a reprezentat o sursa de inspiratie in realizarea prezentului volum. Carl a fost barbatul care a pierdut culorile, dar nu si amintirea lor.

„Cand m-am apucat sa scriu Darul lui Jonas, am creat o lume care exista doar in inchipuirea mea, lumea lui „numai noi si doar acum”. Am incercat sa fac lumea lui Jonas sa para confortabila, familiara si sigura , si m-am straduit sa-l seduc pe cititor. M-am sedus in acelasi timp si pe mine. Lumea aceea chiar era buna. Am lasat deoparte toate lucrurile de care ma tem si care-mi displac – violenta, prejudecatile, saracia si nedreptatea – si chiar am presarat un strop de buna-cuviinta, fiindca mi-a suras ideea. Era foarte, foarte tentand sa las lucrurile asa. Numai ca n-am fost niciodata o scriitoare de povesti„.

Mulțumesc librăriei online LIBRIS pentru ocazia oferită de a citi și recenza această carte!