Recenzie: Mincinosii – E. Lockhart

Aceasta carte este o MINCIUNA. Te atrage, iti spune vorbe dulci si frumoase, te faci sa cazi in capcana si la final iti da lovitura de gratie. Nu e indicat sa crezi absolut nimic din ce ti se spune, nu trebuie sa asculti promisiunile si cel mai important: nu trebuie sa te atasezi de personaje. Totul este o minciuna.

In momentul in care patrunzi in universului cartii, stii foarte putine lucruri. Afli faptul ca Familia Sinclair detine o insula, este bogata si frumoasa iar aparenta pe care doreste sa o lase, intruneste caracteristicele unei familii perfecte. Actiunea o are in centru pe Candance si pe cei trei prieteni ai sai: Johnny, Mirren si Gat, adica Mincinosii. In fiecare an, grupul isi petrece vara pe insula privata a familiei, se distreaza si fac tot ce le trece prin cap. Pana intr-o zi in care a avut loc ACCIDENTUL. Din acest momentul, lucrurile incep sa ia o turnura neasteptata iar relatia celor patru prieteni incepe sa se slabeasca.

Nu sunt un fan al domnisoarelor rasfatate, cum nu am fost nici un fan al lui Candance la inceputul romanului. Insa pe parcurs, atat comportamentul cat si sentimentele acesteia se schimba, ajungand sa te intrebi ce a fost atat de puternic incat sa produca aceasta transformare si ruptura de restul Mincinosilor . Probabil veti gasi totul felul de scenarii care sa va potoleasca frustrarile, dar credeti-ma ca mai mult va veti amagi. Finalul vine ca o explozie. Te destrama in bucatele mici, mici, mici, nefiind capabil sa te aduni cateva ore bune. Va trebui sa citesti de 2-3 ori pentru a te asigura ca randurile din fata ta sunt adevarate, ca nu sunt o MINCIUNA. O alta MINCIUNA!  Stiam de la inceput ca sfarsitul avea sa ia o turnura la 180 de grade, insa nu stiam ca impactul asupra mea va fi asa puternic.

Mi-ar fi placut totusi sa aflu mai multe si despre restul personajelor. Caracterizarile acestora au fost  succinte si ne-au fost furnizate prea putine detalii despre viata acestora, despre preferintele lor. Nici grupul ca un tot unitar, nu mi s-a parut ca ar fi atins maximul pe care probabil si l-ar fi dorit autoarea. Fara sa fiu rautacioasa, cred ca E. Lockhart a facut o treaba mai buna cu descrierea cainilor, decat a personajelor! Si chiar daca animalele si-au facut simtita prezenta in doar cateva pagini, m-am simtit mai atasata de ei decat de Candance, Johnny, Mirren si Gat. ^_^

 Recomand cartea tuturor cititorilor in cautare de o lectura usurica, dar totusi destul de interesanta, incarcata de mister si situatii neprevazute.

MULȚUMESC EDITURII  TREI  PENTRU OCAZIA OFERITĂ DE A CITI ȘI RECENZA ACEASTĂ CARTE!