Recenzie: Cantecul pasarilor – Sebastian Faulks

Carti despre razboi s-au tot scris si se vor mai scrie. Insa Cantecul Pasarilor are ceva aparte. Imbina dragostea cu luptele crancene din razboi, cu emotiile soldatilor, cu evenimente atroce si iubirile neimplinite. Nu pot spune ca am lecturat multe volume despre razboi si cu atat mai putin despre Primul Razboi Mondial, insa nici nu am avut vreodata un interes de a citi despre el. Insa aceasta poveste te face sa simti razboiul ca si cum ai fi fost prezent, iar cuvintele folosite de Sebastian Faulks transmit foarte multa emotie. Imaginile soldatilor din transee si a celor din primele linii, care se confrunta cu moarte sigura, sunt coplesitoare, durereroase, sfasietoare. Totodata esti acaparat de vina celor care au supravietuit, recunostinta fata de cei din tuneluri si de sentimentele de neputinta a celor care au pierdut persoane dragi pe campul de lupta. Au fost momente in care am pus cartea jos deoarece brutalitatea evenimentelor prezentate era prea coplesitoare.

Personajul principal Stephen Wraysford ne este prezentat atat inainte de razboi cat si in timpul acestuia. Mi-a placut foarte mult povestea din timp de pace, din primele 100 de pagini in care ne este prezentata iubirea dintre Stephen si Isabelle. Pasiunea celor doi va transcede paginile si va ramane in memoria cititorilor de-a lungul naratiunii. Restul personajelor, indiferent daca erau principale sau secundare, au fost foarte clar conturate, realiste, transmitand cititorului starile de angoasa, de suferinta prin care treceau.

Scenele de razboi iti provoaca o stare de disperare si te fac sa te simti rau: Sebastian Faulks va reusi sa iti redea o viziune de cat de lipsit de ratiune si teribil a fost razboiul, de cate vieti omenesti s-au pierdut si prin ce lucruri teribile au trecut soldatii.  Lucruri care ar fi putut fi evitate. Cosmarurile, sentimentele de vina, lupta cu ranile invizibile, sunt doar cateva dintre consecintele negative care ii va bantui pe cei care au supravietuit. Deosebit de interesant si in acelasi timp printre cele mai tulburatoare, au fost experientele soldatilor din subteran. Nu am regasit in alte carti prea multe referinte la acestia si era destul de greu sa imi imaginez incercarile prin care au trecut. Faulks aduce in lumina povestea acestor soldati, care a constituit in mod clar o parte esentiala a marilor batalii descrise in carte.

Daca va plac cartile cu un puternic impact vizual si cu limbaj descriptiv, atunci CANTECUL PASARILOR este pentru voi. Si chiar daca aceasta carte este trista si violenta pe alocuri, este foarte greu de lasat din mana.

„Nu dispretuim, aroganti, bombardamentul, dar ne-am pierdut puterea de a ne teme. Obuzele cad asupra liniilor secundare, si noi stam de vorba mai departe. Mai e si acum sange, desi nu-l mai vede nimeni. Un baiat zacea fara picioare acolo unde oamenii isi luam ceaiul de la bucataria mobila. Au pasit peste el.  Am incercat sa ma impotrivesc alunecarii in aceasta lume ireala, dar imi lipseste puterea. Sunt obosit. Acum mi-e obosit sufletul.”

„Nu stiu ce am facut ca sa trebuiasca sa traiesc aceasta existenta. Nu stiu cu ce a gresit fiecare dintre noi ca sa incline lumea pe aceasta orbita nefireasca. Am venit aici numai pentru cateva luni. Nici un copil si nici o generatie viitoare n-au sa stie cum a fost aici. Nu vor intelege niciodata. Cand se va sfarsi, vom merge tacuti printre cei vii si nu le vom spune.”

 Pentru cei interesati, cartea a fost ecranizata in 2012 de catre BBC, intr-o mini serie!

MULTUMESC EDITURII LITERA PENTRU OCAZIA OFERITĂ DE A CITI SI RECENZA ACEASTA CARTE!

Recenzie: Omul pictat – Peter V. Brett

Nici nu am cuvinte să descriu emoţiile care m-au acaparat în momentul lecturării romanului lui Peter V. Brett, de la prima şi până la ultima pagină. Se deschide înaintea ta un univers magic, din care odată intrat, nu îţi mai doreşti să ieşi. Ai la discreţia ta o lume nouă, sumbră, populată de creaturi misterioase venite din adâncuri şi o mână de oameni fricoşi, prea laşi pentru a putea răzbate răul. Şi în loc să îţi creeze repulsie şi frică, acest tărâm te atrage pe TINE, cititorul, ca un magnet. Nu o să bagi de seamă când trece timpul, nu o să simţi foame sau sete. În schimb, vei fi hipnotizat şi vei putea ieşi din transă doar în momentul în care ai terminat de citit ultima pagină.

Ne aflăm într-o perioadă în care omenirea trăieşte sub ameninţarea miezingilor, creaturi cu puteri magice ivite din întuneric sub diverse forme de foc, lemn, piatră, menite să distrugă şi să curme vieţile tuturor celor care le stau în cale. O perioadă în care, odată ce soarele apune, se stârneşte „Iadul pe pământ”, iar oamenii rămân în voia glifelor, semne vrăjite desenate pe case şi stâlpi cu scopul de a alunga demonii. Aceste bariere reprezintă singura speranţă a populaţiei, firicelul de aţă de care se agaţă pentru a trece cu bine peste încă o noapte de teroare. O legendă spune că CONTINUAREA AICI !!

Recenzie: Copilul zanelor – Philippa Gregory

Am primit “Copilul zanelor“  pentru recenzie de la librăria online Libris. Vreau să le mulţumesc şi să vă reamintesc de colecţiile de cărţi online  în română, cărţi în engleză, toate disponibile pe site. Această carte o veţi găsi la preţul de numai 26.55 ron şi transport gratuit prin curier rapid doar în această librărie online.

De Philippa Gregory am tot auzit, dar nu am avut ocazia pana acum sa citesc vreun volum de-al ei. Am ales Copilul Zanelor deoarece intotdeauna am fost atrasa de istoriile secrete, de templieri, de perioada medievala, de superstiile si povestile care circulau pe atunci.

In acest volum suntem trimisi in anul 1453, in perioada inchizitiei. In aceasta perioada intunecata, inchizitia reprezenta instanta judecatoareasca instituita de biserica si avea ca scop depistarea si reprimarea ereziei. Odata cu Caderea Constantinopolului, crestinii asteptau sfarsitul lumii. Aparitia a tot felul de fenomene ciudate pe cuprinsul Europei, demonstrau faptul ca oamenii se temeau si superstiile erau in floare. Cum le era greu sa gaseasca explicatii pentru diverse boli, eclipse sau tunete, crestinii dadeau vina pe vrajitoare si varcolaci si le considerau semne prevestitoare sfarsitului.

Un rol important in acest volum il joaca Luca Vero. Datorita incusintei si a harului neobisnuit pe care-l poseda, acesta este recrutat de catre Ordinalul Dragonului si trimis in misiunea de a cerceta misterele, ereziile si pacatele, de a le gasi o explicatie si de-a le infrange. Scopul sau este de a afla ce spun omenii, temerile si cauzele supararii lor si mai presus de orice, care dintre aceste semne sunt adevarate si care sunt false, „care sunt lucrarea lui Dumnezeu si care sunt lucrarea diavolului„.

Aflat in prima sa misiune, Luca este trimis la o manastire de calugarite care se plang de prezenta diavolului printre ele. Pus fata in fata cu cele mai neobisnuite si sinistre fenomene, Luca se vede nevoit sa apeleze la toate resursele psihice, dar si fizice pentru a afla adevarul. Aici o va intalni pe Isolda, abatesa  manastirii, iar evenimentele vor lua o turnura neasteptata.

Actiunea nu are un rimt foarte alert, dar plotul este schimbat de-a lungul romanului, alternand intre momente care mai de care mai tensionate. Numeroasele mistere care apar pe parcurs sunt criptice, iti starnesc curiozitatea si sunt foarte bine dezvoltate.

Chiar daca evenimentele au loc intr-o manastire, sa nu va asteptati ca personajele sa fie sfinte. Majoritatea sunt urate, nocive, dar cu o poveste construita indeajuns de solid pentru a le face credibile. Cel mai mult mi-a placut de Ishraq. Aceasta intruchipeaza femeia puternica, cu credinte adanci, care nu tine cont de parerile altora, greu de cucerit, independenta si inteligenta, care actioneaza conform unui plan bine stabilit si care in conditii dificile poate fi fatala.

Chiar daca nu este o carte perfecta, Copilul Zanelor are multe de oferit. De la intriga misterioasa, pana la constructia unei atmosfere medievale care m-a fermecat, romanul YA de debut al Philippei Gregory este foarte diferit de celelalte din aceeasi categorie. Cititorii vor fi incantati de poveste, de personaje, dorindu-si sa citeasca mai mult.

MULȚUMESC LIBRĂRIEI ONLINE LIBRIS PENTRU OCAZIA OFERITĂ DE A CITI ȘI RECENZA ACEASTĂ CARTE!

Provocare literara 2015

1. O carte cu mai mult de 500 de pagini: Cantecul pasarilor – Sebastian Faulks
2. O poveste clasică de dragoste: Anna Karenina – Lev Tolstoi
3. O carte ecranizată: Pulbere de stele – Neil Gaiman
4. O carte publicată în 2015: aştept
5. O carte cu un număr în titlu: Fahrenheit 451 de Ray Bradbury
6. O carte scrisă de un autor mai tânăr de 30 de ani: Regatul furtunilor – Leigh Bardugo
7. O carte cu personaje care nu sunt oameni: Eu sunt numarul patru – Pittacus Lore
8. O carte amuzantă: orice de Sophie Kinsella
9. O carte scrisă de o scriitoare: Tinutul pustiit – Samantha Harvey
10. Un Mystery/Thriller: Viermele de matase de Robert Galbraith
11. O carte al cărei titlu are un singur cuvânt: Preaiubita – Toni Morrison
12. O carte de povestiri (proză scurtă): Cea mai frumoasa carte din lume – Eric-Emmanuel Schmitt
13. O carte plasată în altă țară: Shogun – James Clavell
14. O carte de non-ficțiune: CIA. O istorie secreta – Tim Weiner
15. Prima carte a unui autor cunoscut: Misterioasa afacere de la Styles – Agatha Christie
16. O carte a unui autor pe care îl iubești și pe care nu ai citit-o încă: Copiii libertatii – Marc Levy
17. O carte recomandată de un prieten: Mizerabilii – Victor Hugo
18. O carte premiată cu premiul Pulitzer: Să  ucizi o pasăre cântătoare de Harper Lee.
19. O carte bazată pe o poveste reală: Se numea Sarah – Tatiana de Rosnay
20. O carte care se afla la finalul listei de citit:Ucenicul Vraciului – Joseph de Laney
21. O carte pe care mama o iubește: Panza de paianjen – Cella Serghi
22. O carte care mă sperie: Orasul BantuIT – Stephen King
23. O carte mai veche de 100 de ani: Portretul lui Dorian Gray – Oscar Wilde
24. O carte aleasă datorită copertei: Casa de chihlimbar de Kelly Moore
25. O carte pe care trebuia să o citești în timpul școlii, dar nu ai citit-o: Adam si Eva  – L.Rebreanu
26. Memoriu: Jurnalul Annei Frank
27. O carte pe care o pot termina într-o zi: Proscrisii – S.E.Hinton
28. O carte cu antonime în titlu: Război şi pace de Lev Tolstoi
29. O carte cu acțiunea plasată într-un loc pe care am vrut întotdeauna să-l vizitez: Zei americani – Neil Gaiman
30. O carte publicată în anul în care m-am născut (1989)Mumia – Anne Rice
31. O carte cu recenzii negative:Instrumente mortale – Cassandra Clare
32. O trilogie: Tronul de clestar – Sarah J. Maas
33. O carte din copilărie: Colt-Alb – Jack London
34. O carte cu un triunghi amoros: Ruin and Rising Leigh Bardugo
35. O carte a cărei acțiune se petrece în viitor: Ultimul imeriu – Brandon Sanderson
36. O carte a cărei acțiune se petrece în liceu: Orase de hartie – John Green
37. O carte cu o culoare în titlu: Rosu ca sangele – Sella Simukka
38. O carte care m-a făcut să plâng: Astept! 😀
39. O carte cu magie: Omul pictat de Peter V. Brett
40. Un roman grafic: Maus – Art Spiegelman
41. O carte a unui autor pe care nu l-am mai citit: Copilul zanelor – Philippa Gregory
42. O carte pe care o am, dar nu am citit-o: Daca as ramane – Gayle Forman 
43. O carte a cărei acțiune se desfășoară în orașul în care m-am născut: Tulcea – Ghidul calatorului – Nicolae C. Ariton
44. O carte care a fost scrisă în altă limbă: Pazitoarea tainei – Kate Morton
45. O carte a cărei acțiune are loc în timpul Crăciunului: Poveste de iarna – MarkHelprin
46. O carte scrisă de un autor ale cărui inițiale coincid cu ale mele:Academia vampirilor – Richelle Mead

47. O piesă de teatru: Romeo si Julieta –  William Shakespeare.
48. O carte interzisă:1984 – George Orwell
49. O carte bazată pe un serial sau transfromată într-un serial: Dexter. Vise intunecate – Jeff Lindsay
50. O carte pe care ai început-o dar nu ai terminat-o:  Dansul Dragonilor – George R.R. Martin

 

PS: Cu siguranta voi schimba unele titluri! Depinde cat de multe voi achizitiona!

Va provoc si pe voi! In special pe Cori!

 

Recenzie – Regatul furtunilor (The Grisha #2) – Leigh Bardugo

Cu toate ca abia am asteptat sa citesc acest volum, am ajuns la el la aproape 1 an distanta fata de terminarea primului volumul – Regatul umbrelor. Nu mai stiam exact actiunea cu toate detaliile, personajele sau punctele critice, dar acest lucru nu a fost un impediment. Incepand volumul II mi-am amintit rapid de evenimentele petrecute si de aspectele care m-au facut sa indragesc aceasta trilogie. Mi-am reamintit de ce imi place de Alina, de ordinul Grisha si chiar de Intunecatul.

Continuand cu o serie noua de aventuri, peripetii, momente tensionate, creaturi fantastice, Regatul furtunilor reuseste sa aduca elemente surprinze atunci cand ai fi crezut ca acest lucru este imposibil. Este greu de spus cu exactitate ce simti atunci cand citesti si experimentezi volumele lui Leigh Bardugo: vor exista momente in care vei suspina sau rasufla usurat, in care vei rosi si zambi si bineinteles acele momente in care vei simti ca inima ti s-a oprit in loc si nu vei stii cum sa reactionezi, insa acest lucru este greu de redat in cuvinte. Pentru a simti toate aceste emotii trebuie sa parcurgi fiecare pagina  si sa savurezi intensitatea starilor transmise.

Daca au existat greseli sau puncte slabe in acest volum, eu n-am putut sa le identific. Pe tot parcursul lecturii am fost captivata de taramul magic care se etala in fata mea, de creaturile care il populau, de puterea personajelor si de intamplarile prin care treceau. Si chiar daca este pregnanta ideea unui mare razboi in desfasurare, Leigh Bardugo nu a acaparat intregul volum cu acest lucru. Autoarea pune in lumina personalitatea Alinei, accentuand schimbarile prin care trece, evolutia si consecintele pe care le au deciziile ei asupra persoanelor dragi  si a locuitorilor Ravkai.

O surpriza placuta a fost Sturmhond. Daca in primul volum personajul badass a fost Intunecatul, pe care l-am indragit pentru misterele care il inconjurau, in acest volum lucrurile se schimba si preferatul meu devine Sturmhond – corsarul. Nu o sa va dezvalui adevarata lui identitate, dar cu siguranta il veti adora. Este un personaj complex, arogant, seducator, manipulant, cu intentii ascunse si greu de ghicit. Replicile sale te binedispun si iti aduc un zambet pe buze, iar momentele in care acesta il necajeste pe Mal sunt un deliciu. Cred ca Sturmhond este gura de aer proaspat al acestui volum, artificiul pe care Leigh Bardugo l-a folosit pentru a-si tine cititorii aproape.

A existat insa si un personaj care mi-a scos fire albe si anume: MAL. Cat l-am urat. Este incapatanat, egoist, posesiv si face lucrurile exact pe dos. Inca de la inceput nu am fost o fana a relatiei lui cu Alina si nici pana in prezent nu am simtit acea conexiune de „dragoste nemuritoare” dintre cei doi.

Finalul a fost neasteptat. Se intampla asa multe lucruri in ultimele 30 de pagini incat nu ai timp nici sa respiri. Trebuie sa cititi cartea; macar pentru STURMHOND! ^_^

 VESTE BUNA!! Din martie la Editura Trei va aparea: RUIN AND RISING de Leigh Bardugo, ultimul volum al trilogiei Grisha.

MULȚUMESC EDITURII  TREI  PENTRU OCAZIA OFERITĂ DE A CITI ȘI RECENZA ACEASTĂ CARTE!