Recenzie: Mari mituri despre dezvoltarea copiilor – Stephen Hupp, Jeremy Jewell

2887Mari mituri despre dezvoltarea copiilor face parte din colectia Psihologie pentru toti (PPT) de la editura Trei. Toate cartile cuprinse aici sunt scrise intr-o maniera usoara, pe intelesul tuturor, fara termeni sofisticati sau pe care trebuie sa ii cauti in dictionar pentru a afla ce inseamna.  Am citit mai multe titluri din aceasta colectie si toate mi s-au parut accesibile, bine documentate, oferind cititorului sfaturi, exemple, rezolvari pentru problemele sensibile.

Deoacere am terminat si Facultatea de Psihologie, intotdeauna am avut o atractie pentru aceste carti, indiferent de tema dezbatuta. Volumul de fata ne prezinta, dupa cum spune si titlul, marile mituri despre dezvoltarea copiilor. Cartea este impartita in patru mari parti si anume: Inceputurile vietii; Perioada de cresterea a corpului si a mintii; Emotii si comportament; Mediul social; totalizand nici mai mult, nici mai putin de 50 de mituri pe care autorii le desfiinteaza. Nu am fost intotdeauna de acord cu ce am citit si au fost multe situatii in care am fost luata prin surprindere, deoarece eram ferm convinsa de credintele mele. Toate miturile sunt bine documentate, cercetate, facandu-se multiple referinte la carti de specialitate dar si la exemple din viata cotidiana, mass-media, filme, emisiuni, seriale.

       De exemplu, am auzit cu totii cel putin odata ca premergatorul ajuta copilul mic sa invete mai devreme sa mearga in picioare, ca prietenii imaginari sunt semne ale problemelor socio-emotionale ale copiilor sau ca un copil singur la parinti este egoist, rasfatat si incompetent social. Unii dintre noi ar spune ca aceste afirmatii sunt complet adevarate insa, autorii tin sa ne contrazica si vin cu argumente solide impotriva lor.

       Am intalnit aici si controversatul subiect conform caruia vaccinurile duc la cresterea numarului de cazuri de autism. Exista mii de discutii si teorii asupra acestui fapt care influenteaza zilnic parinti de pretutindeni sa nu-si vaccineze copiii. Nu cred insa ca exista un studiu oficial care sa duca strict la aceasta concluzie. Mai mult, autorii ajuta la desfiintarea acestuia cu multe referinte la lucrari de specialitate si cercetari. Cu toate acestea, foarte multi oameni sunt convinsi ca exista o legatura intre vaccinuri si autism, fapt care se datoreaza in mare parte si dezinformarii din mass-media. Si din pacate, credinta in acest mit si nevaccinarea cu ROR poate duce la consecinte fatale. „Rujeola este una dintre cele mai periculoase boli pe care le-ar putea contracta un copil, iar in 2011 Oraganizatia Mondiala a Sanatatii a estimat un numar de 157 700 de cazuri de deces provenite de rujeola.

       Au fost si cazuri in care am ras si m-am minunat de faptul ca exista persoane care se incred in asemenea lucruri: se nasc mai multi copii cand e luna plina, mestecatul mancarii copilului de catre mama nu prezinta niciun risc cunoscut sau ca, daca nu „pui mana pe toiag” nu „iese nimic din copil”. Intr-un sondaj de opinie in care au fost chestionati peste o mie de adulti din Statele Unite cu intrebarea: „Din cand in cand este necesara disciplinarea copilului cu cate o bataie zdravana?„, 80% dintre ei au fost de acord cu aceasta parere. Este incredibil faptul ca inca exista atatea familii care considera ca raspunsul pentru o disciplina impecabila este bataia.

      Va recomand cartea cu drag. Veti gasi deopotriva informatii noi si sfaturi utile.

bataie

MULȚUMESC EDITURII  TREI  PENTRU OCAZIA OFERITĂ DE A CITI ȘI RECENZA ACEASTĂ CARTE!

Anunțuri

In my mailbox #30

       N-am mai facut o postare cu carti noi din august anul trecut :)) Prin urmare, am adunat destul de multe insa, am decis sa vi le arat doar pe cele mai interesante. Voi incepe cu cele noi, restul sunt in ordine aleatoare.

       De la cel mai nou sponsor al blogului, editura NEMIRA, am primit Mila 2.0 –  Debra Driza, Atlasul secret – Michael A. Stackpole si Saman – Kim Stanley Robinson. Multumeeesc!!! M-am apucat deja de Mila 2.0 si este foarte antrenanta.

        De la editura Trei am primit un pachet cu carti foarte interesante. Recenzia romanului Altfel…si totusi Alice o gasiti AICI. In curand vor aparea si celelalte recenzii. Mai am de citit doar Fantana inaltarii.

       De la libraria online Libris am primit Tatal celuilalt copil (recenzia aici) si Croitoreasa din Dachau de care m-am apucat ieri.

       Tot de la Libris am primit mai demult si Zei americani (recenzia aici).

       Urmatoarele carti le-am achizitionat cu diverse ocazii si am apucat sa citesc doar Ultimul imperiu. Daca nu o aveti pe wishlist, adaugati-o cat mai urgent. Merita cu varf si indesat.

       De asemenea am lecturat Inainte sa te cunosc, dar am ales sa nu ii fac recenzia. La Nascuta din fum si os voi ajunge cat de curand.

       Fluturi !!! NU! NU! NU si NU! Probabil este cea mai proasta investitie pe care am facut-o in materie de carti. Am reusit sa citesc doar 60 de pagini din primul volum si nu pot sa inteleg nici pana in prezent de ce anume este ridicata in slavi. Este atat de cliseica si cred ca are cele mai idioate replici pe care am putut sa le intalnesc vreodata!!! Deci NU!

       Urmatoarele sunt carti bebelusesti foarte dragi mie! Cea a Dr. Spock am prins-o la reducere pe Libris cred, este editia aniversara si cuprinde o multitudine si sfaturi utile pentru proaspetele mamici. De asemenea, foarte utila este si Programul de 90 de minute de somn pentru bebelusi. Teoria pe care se bazeaza da rezultate si poate fi aplicata cu usurinta.

       De la chioscurile de ziare am inceput sa cumpar colectia Prieteni cu animalele. Apare de 2 ori pe luna, fiecare numar continand si 2 jucarii. In prima editie am gasit si o harta mare pe care pot fi asezate jucariile. In total vor fi 60 numere. Consider ca este o investitie buna, fiind cu siguranta apreciata de toti copiii.

Voi ce noutati aveti? 🙂

 

Recenzie: Altfel…si totusi Alice – Lisa Genova

Cum intotdeauna prefer sa citesc cartea inaintea vizionarii filmului, Altfel…si totusi Alice nu putea fi ratata. Still Alice a fost lansat in 2014, avandu-le in rolurile principale pe Kristen Stewart si Julianne Moore. Daca nu ati apucat inca sa il vedeti, acordati romanului cateva ore de lectura; nu veti regreta.

Ce-ar fi sa muncesti din greu o viata intreaga pentru un viitor mai bun, dar ca o ironie acesta sa aleaga sa te distruga, razandu-ti in fata? Ce-ar fi sa lucrezi la Harvard si sa fi recunoscut international pentru teoriile psiholingvistice pe care le-ai dezvoltat, dar sa nu fi capabil sa vorbesti despre ele in fata unui grup de studenti? Cum ar fi sa publici carti renumite, dar sa nu iti amintesti de ele? Cum ar fi daca nu ai avea capacitatea de a gasi drumul spre casa, aflandu-te la doar doua strazi distanta? Ai reusi sa mergi mai departe? Ai face fata deteriorarii fizice si psihice care s-ar instala cu nesimtire? Ai putea trai cu gandul ca ziua de maine va fi mai rea ca ziua de azi?

       Daca nu ati ghicit inca, ma refer la boala Alzheimer, probabil una dintre cele mai perverse care exista. Se instaleaza cu nerusinare fara sa te atentioneze, fara sa ii pese ca tu ai sarcini de indeplinit, nepoti de crescut, carti de citit…. Cel mai rau este atunci cand boala se cuibareste precoce, vrand sa duca in dizgratie un corp tanar, in care s-ar fi putut investi mult timp pretios. Niciodata nu se baga in seama primele semne, cautandu-li-se diverse scuze precum oboseala sau stresul. Abia atunci cand incep pierderile de memorie sau cand abilitatile de a crea, invata, memora sau interactiona cu ceilalti se degradeaza foarte mult, persoana in cauza realizeaza ce se intampla cu corpul si mintea sa. Sunt sigura ca nu e vorba neaparat de constientizarea bolii, pentru ca simptomele sunt evidente, ci, de intelegerea si acceptarea acesteia. Si nu, nu exista tratament, afectiunea nu se poate preveni, nu se poate impiedica dezvoltarea ei. Singurul lucru care se poate face este asteptarea unui sfarsit…unul lent, cu un efect puternic si umilitor asupra traiului cotidian.

„Sunt sotie, mama, prietena si, in curand, bunica. Inca simt, inteleg si sunt demna de dragostea si bucuria acestor relatii. Inca sunt un participant activ in societate. Creierul meu nu mai functioneaza bine, dar imi folosesc urechile pentru ascultare neconditionata, umarul pe care se poate plange si bratele care pot imbratisa alte persoane cu dementa.”

       Lisa Genova a adus in atentia cititorilor o problema ca a afectat in ultimii ani, milioane de persoane. Tocmai din acest motiv impactul pe care romanul il are asupra cititorilor este unul devastator, emotionant. Autoarea a creat un personaj indragit, alaturi de care vei suferi pana la ultima pagina. Alice este o femeie puternica, de succes, realizata atat pe plan profesional, cat si personal. Lucreaza la Harvard, este un profesor renumit si cautat, participa la conferinte internationale si dezvolta teorii de psiholingvistica. Atunci cand boala loveste insa, cand toate planurile i se risipesc, cand mediul in care traieste devine efemer, cand celulele cerebrale i se degradeaza, Alice se pierde in propriul sau univers si, toate incercarile sale de-a se agata de orice fir pentru a ramane la suprafata, esueaza. Este crunt descrisa imposibilitatea ei de-a actiona in vreun fel, atunci cand constientizeaza declinul si realizeaza faptul ca „trecutul ei se desprinde de prezent„.

       Lisa Genova prezinta efectele pe care le are Alzheimer-ul asupra mintii si corpului dominat, asupra familiei si a persoanelor din jurul sau. Dementa este prezentata in varianta necenzurata si nu tine cont de sentimentele celui care citeste. Este prezentat fiecare aspect al evolutiei la momentul potrivit, fara graba, dorindu-se cu tot dinadinsul sa se transmita starea de tensiune si suferinta.

       Altfel…si totusi Alice spune o poveste frumoasa, despre relatii, familie, cariera, boala… despre viata. In acelasi timp ofera o noua perspectiva asupra Alzheimer-ului, o maladie care se agata de mintea omului si nu ii mai da drumul pana nu isi duce jocul marsav la sfarsit.

” Va rugam sa nu va uitati lung la A-ul nostru stacojiu si sa nu ne indepartati. Priviti-ne in ochi, vorbiti-ne direct in fata. Nu va panicati si nu o luati in nume personal de rau daca gresim, pentru ca vom gresi. Ne vom repeta, vom pune lucrurile in locuri gresite si ne vom rataci. Vom uita numele vostru si ceea ce ati spus acum doua minute. Dar ne vom da toata silinta sa compensam si sa trecem peste lipsurile noastre cognitive. „

MULȚUMESC EDITURII  TREI  PENTRU OCAZIA OFERITĂ DE A CITI ȘI RECENZA ACEASTĂ CARTE!

Recenzie: Tatal celuilalt copil – Parinoush Saniee

675620 De la libraria online Libris, am primit pentru recenzie prezentul volum, si anume Tatal celuilalt copil de Parinoush Saniee. Vreau sa le mulţumesc si sa va reamintesc de colectiile de carti online  in romana, carti in engleza, toate disponibile pe site. Ca si noutati, pe site-ul librariei gasiti jocuri pentru cei mici si cei mari deopotriva, filme, muzica si ceaiuri pentru a face din experienta lecturii, o placere. Aceasta carte o veti gasi la pretul de numai 26,55 ron si transport gratuit prin curier rapid doar în această librarie online.

     La o simpla cautare pe Google cu titlul acestui roman, vor aparea zeci de rezultate cu pareri, cronici si recomandari. Deoarece in ultima perioada atentia mea este indreptata tot mai mult spre cartile din Orientul Mijlociu, spre obiceiurile si traditiile oamenilor din aceasta zona, un roman cu actiunea plasata in Iranul contemporan nu putea decat sa imi starneasca curiozitatea. Prin urmare m-am apucat de ea cu o doza crescuta de incredere si cu mari asteptari. Si da, ar fi putut fi o cartea exceptionala, daca nu ar fi fost scrisa dintr-o rasuflare, daca ar fi fost mai mult documentata si mai atenta la detalii. Parinoush Saniee a mascat sub forma unui roman o problema de psihologie educationala si totodata de parenting, care din pacate, este intalnita tot mai des, indiferent de cultura si statutul social al parintilor.

         In centrul povestii il avem pe Shahab, un copil aparent inadaptat si catalogat de toti din jurul sau, drept prost, retardat mintal, deoarece la varsta de 4 ani acesta inca nu vorbea. Facand parte dintr-o familie cu 3 copii, printre care Arash – „copilul tatalui” – tanarul ascultator, inteligent, laudat de profesori si considerat mandria familiei, Shadi – fetita zgoblie, vesela si cu zambetul pe buze, iubita de toti membrii familiei, Shahab isi traia existenta cu greu, fiind condamnat la singuratate, respingere din partea tatalui, batjocorit si lasat deoparte la toate activitatile familiei. Singurul loc in care Shahab gasea sprijin era in bratele mamei sale. Aceasta era singura care il intelegea, il iubea neconditionat si ii lua apararea cand toti ceilalti se opuneau.

„Din ziua in care am descoperit ca sunt prost, am devenit sensibil la acest cuvant, iar cand eram strigat asa, ma infuriam, tipam, spargeam ceva sau loveam pe cineva si faceam un taraboi in toata regula. Insa in clipa in care am acceptat realitatea, m-am purtat altfel: nu-mi mai ieseam din fire cand auzeam vorba aceasta, desi mi se punea un nod in gat, o gheara imi strangea inima, totul mi se intuneca in fata ochilor si mi se parea ca nici soarele nu mai straluceste.”

      Mediu familial in care traieste Shahab este unul disfunctional, cu un tata care lucreaza pana la epuizare, cu o mama frustrata care nu isi traieste viata asa cum si-ar dori, cu o atmosfera trista, unde nu exista comunicare, veselie si bunavoie. Fiind privat de dragoste si primind mult mai putina afectiune decat i-ar fi fost necesara, Shahab dezvolta o problema patologica, manifestata prin refuzul de a vorbi. Cu o stima de sine scazuta si confruntandu-se cu iluzia neputintei absolute „nu sunt bun de nimic”, Shahab se inchide in sine si alege sa vorbeasca cu prietenii sai imaginari Babi si Asi. Deocarece si-a format o gandirea negativa, prin aprecierea nerealista a expectantelor fata de sine si a propriilor posibilitati, pe fondul vulnerabilitatii, Shahab alege sa se manifeste violent si sa se razbune pe cei din jurul sau.

„Pe atunci nu pricepeam de ce-mi placeau asa de mult injuraturile, dar simteam ca ele erau cea mai reusita razbunare: nu era nevoie sa fii mare si puternic, ci doar sa poti vorbi… Sa poti deschide gura si sa zici orice stiai ca va isca multa enervare. Cuvintele acelea aveau o forta a lor. Spuse la momentul potrivit, puteau jigni de moarte. Nu mai era nevoie sa distrug nimic. Ai fi zis ca injuraturile fusesera inventate pentru oamenii slabi si mici, ca mine.”

         Autoarea a creat un mediu familial ostil, in care, in loc sa existe pace si armonie, se dezvolta ostilitati, frustrari, tensiuni, cu consecinte grave asupra tuturor membrilor familiei. Actiunea a fost totusi grabita, cuprinzand multe elemente care ar fi putut fi mai detaliate. Mi-ar fi placut sa iau parte la o transformare a lui Shahab, transpusa atat in gandire, cat si in comportament. Chiar daca copilul se maturizeaza si reuseste sa treaca peste impasul din copilarie, nu exista schimbari semnificate in vocea acestuia. Fiind un roman scris din perspectiva copilului, si uneori al mamei, ar fi trebuit sa existe diferente notabile in perceperea si filtrarea evenimentelor la care lua partea. Insa, de la inceput pana la sfarsit, Shahab poate aceleasi discutii cu Asi si Babi, cu modificari aproape insesizabile, in ciuda  acelor transformari cognitive si comportamentale.

           Cu toate acestea, Parinoush Saniee a reusit sa imi dea cateva lacrimi, sa ma emotioneze si sa imi demonstreze cat de importante sunt intr-o familie comunicarea, afectivitatea, dragostea si sustinerea.