V-ati intrebat vreodata care este scopul umanitatii? Care este rolul pe care fiecare dintre noi trebuie sa il joace? V-ati gandit vreodata la conduitele sociale, restrictiile, principiile pe care le urmam fara sa clipim? V-ati pus intrebari legate de … conditia umana? Ei bine, Umanii lui Matt Haig prezinta lumea dintr-o alta perspectiva, privita prin ochii cuiva „nefamiliar” cu acest cadru.
Din primele pagini facem cunostinta cu profesorul Andrew Martin (matematician renumit) care, in incercarea de a-si duce la bun sfarsit misiunea pe care o are de indeplinit, descopera lumea de la zero, surprinzand toate aspectele in care ne incredem, toate conceptiile si credintele care ne conduc si ne transforma. Scrisa intr-o maniera amuzanta si naiva pe alocuri, ideea centrala a cartii este mult mai profunda decat putem sesiza initial. Profesorul Andrew Martin, alaturi de familia sa si cainele Newton, vor fi principalii subiecti asupra carora vom vedea schimbarea si dezvoltarea relatiilor afective si familiale.
Am adorat primele capitole in care umanitatea este vazuta prin ochii cuiva complet strain de tot ce-l inconjoara. Explicatiile date si incercarea de familiarizare cu aceasta planeta sunt hilare. Aventura incepe cand Andrew este gasit complet dezbracat, defiland pe strazi fara nicio jena sau sentiment ca ceea ce face este gresit din punct de vedere social. Perfect normal i se parea si desfacutul pungilor de chips-uri in magazin, doar pentru ca foamea ii roadea stomacul sau, scuipatul persoanelor sub forma de salut.
„Modul in care functioneaza hainele este urmatorul: exista un strat pe dedesubt si unul pe deasupra. Stratul de dedesubt consta in „chiloti” si „sosete” care acopera regiunile intens odorizate ale organelor genitale, fundului si labelor piciorului. Exista si optiunea de a alege un „maiou” care sa acopere zona relativ mai putin rusinoasa a pieptului care includea protuberantele de piele sensibila cunoscute drept „sfarcuri”. N-aveam nici cea mai vaga idee carui scop slujeau sfarcurile, cu toate ca am observat ca se producea o senzatie placuta atunci cand le mangaiam cu delicatele”.
Cartea nu se rezuma insa doar la povestiri haioase si intamplari buclucase. Dupa cum spuneam si mai sus, toate aceste evenimente sunt construite pe o baza solida, menita sa puna pe ganduri cititorul, sa „atinga” substraturi fragile, pitite bine in subconstient. Apar intrebari ce tin de filosofie, de natura umana. Cine sunt? De ce sunt asa? Care este rostul meu? Cat de multe trebuie sa stiu despre un om pentru a-l cunoaste? Omul, fiind inzestrat cu liberul arbitru, isi hotaraste singur destinul. Atunci, de ce apar in fiecare zi stiri cu atentate si crime? Exista in fiecare din noi o „parte intunecata” care, in momente critice ar putea iesi la suprafata?
„Stirile erau aranjate in ordinea importantei intr-un mod pe care nu puteam sa-l inteleg: nu era absolut nimic despre noile observatii matematice sau despre poligoanele inca nedescoperite, dar destul de mult despre politica lor care, pe planeta asta, pare sa aiba de-a face, in esenta, doar cu razboiul si banii. Intr-adevar, razboiul si banii pareau sa fie atat de populare la stiri, incat acestea ar trebuie sa fie descrise, intr-un mod mult mai precis, drept Spectacolul razboiului si al banilor. Mi se spusese bine ce mi se spusese. Aceasta planeta este caracterizata de violenta si lacomie”.
Cu toata aceasta abordare sumbra asupra umanitatii, romanul nu prezinta totusi doar aspectele negative ale acesteia. Fiecare dintre noi experimenteaza lucruri noi. Fiecare greseste. Incalca reguli. Uneori ii ranesti pe cei dragi, in ciuda bunelor intentii. Citeam diverse teorii precum ca „natura omului este rea, iar partea buna este dobandita in mod artificial„. De aceea, inca din vremurile stravechi, s-au nascocit ritualuri si principii morale, s-au elaborat legi si norme pentru a indrepta natura oamenilor, pentru a o transforma si a o calauzi pe drumul bun. Totul e bine, cand se termina cu bine.
„…am invatat multe despre umani. Ei sunt cu mult mai complicati decat am crezut noi la inceput. Ei sunt, uneori, violenti, dar mult mai des au grija unii de altii. Exista mai multe bunatate in ei decat orice altceva, sunt convins de asta.”
Aproape de incheierea romanului sunt prezentate 97 de sfaturi pentru un uman. Odata citite, acestea iti aduc zambetul pe buze, iti creeaza o stare de confort, incredere, sentimente placute si credinta. Credinta ca lumea este un loc bun.
Undeva la sfarsitul cartii, autorul marturiseste faptul ca a scris aceasta carte in perioada in care „era prins in ghearele unei tulburari de panica”. Singurele lucruri care il ajutau sa faca fata bolii fiind, cititul si scrisul. Astfel, a devenit scriitor. Prin urmare, a descoperit faptul ca, povestile si cuvintele iti „pun la dispozitie un soi de harti, moduri de a-ti gasi drumul inapoi catre tine insuti” si a inceput sa creada cu adevarat in puterea literaturii de a salva vieti si minti.
Sfatul nr.2 : „Nu-ti face griji in legutura cu capacitatile tale. Ai capacitatea de a iubi. Asta-i de ajuns.”
Sfatul nr. 32: „Esti uman. O sa-ti pese de bani. Dar da-ti seama ca ei nu te pot face fericit, pentru ca fericirea nu e de vanzare.”
Sfatul nr. 14: „Viata ta va avea vreo 25000 de zile in ea. Asigura-te ca iti vei putea aduce aminte cateva dintre ele.”
Sfatul nr. 5: „Razi! Ti se potriveste”
Restul sfaturilor va trebui sa le descoperiti singuri, citind cartea. Multumesc editurii Nemira pentru ocazia oferita de a ma numara printre cititorii acestui roman.
Puteti comanda UMANII de AICI.