Recenzie: Arhivista Wasp – Nicole Kornher-Stace

„Eu sunt arhivista. Trimisul, ambasadorul si avatarul lui Catchkeep pe pamant. Oasele si stelele ei sunt trupul meu; trupul si oasele mele sunt stelele Ei. Eu sunt Cea care va poarta, Cea care va sprijina, Cea la care se intoarce tarana voastra. Ati trait bine. Ati murit bine. Va eliberez. Nu-mi bantuiti calea.”

         Wasp este arhivista. Misiunea ei este de a apara societatea in care traieste, de stafii. Cu ajutorul unui bulgar de sare si un recipient sub forma de borcan, le atrage, le prinde in cursa si le captureaza, cu speranta ca una dintre aceste stafii ii va putea darui raspunsurile dupa care tanjeste. Cum s-a ajuns sa se traiasca intr-o asemenea societate violenta si cruda? Cum a luat nastere totul? De cele mai multe ori insa, stafiile sunt blocate in momentul propriilor morti. Fie repeta la nesfarsit ultimele fraze pe care le-au rostit atunci, fie se uita in gol si nu-si amintesc nici numele pe care-l poarta. Actiunea ia o turnura diferita atunci cand Wasp da peste ACEA stafie. Stafia unui soldat.

        Societatea in care are loc actiunea este una postapocaliptica, cum nu am mai intalnit in niciuna din cartile citite pana acum. Abunda de originalitate, nu urmeaza tiparul tipic distopiilor, se abate de la orice regula. Nu avem niciun triunghi amoros, nicio iubire care se infiripa pe parcurs, niciun adolescent enervant si plin de hormoni. O avem pe Wasp si stafiile, novicele, zeita Catchkeep si preotul care o slujeste.

       Legenda spune ca zeita Catchkeep, cea care vegheaza asupra lumii si careia i se aduc ofrande, a ales anumite persoane inca dinainte de nastere, pentru a fi novice, pentru a-i sluji, ca mai apoi sa intre intr-o lupta pe viata si moarte pentru ocuparea postului de arhivista. „Insemnata” de catre zeita cu o cicatrice pe obraz, arhivista este respectata de catre sateni si primeste daruri pentru munca pe care o depunde si pentru faptul ca ii apara si tine la distanta stafiile. In neconcordanta cu aceste fapte, arhivista este trimisa sa traiasca singura, izolata intr-o casuta prin care bate vantul.

      Wasp insa, nu este ca si predecesoarele sale. Are mila de stafii, nu le distruge si le elibereaza ori de cate ori are sansa, chiar si cu riscul de a fi pedepsita crunt de catre preotul lui Catchkeep. Protagonista noastra este mai mereu trista, nu isi gaseste locul in aceasta societate, doreste sa evadeze, sau sa schimbe ceva in desfasurarea lucrurilor. Acel ceva intervine atunci cand da peste stafia soldatului, care ii va oferi o parte din raspunsuri, ii va deschide portile spre o lume de neimaginat, o lume a mortilor, totul in schimbul unei misiuni pe care Wasp trebuie sa o duca la bun sfarsit.

       Am adorat tot la acest roman. Autoarea a conceput un univers fantastic, plin de mistere. A creat un puzzle cu elemente surpriza care, atunci cand sunt descoperite, se imbina perfect. A dezvoltat o actiune care se desfasoara pe doua taramuri, ambele create de la zero si total diferite, opuse. Si nu in ultimul rand, a pus in scena personaje puternice, cu personalitati bine definite, care evolueaza si iti induc stari de nervozitate, cum se intampla in cazul preotului lui Catchkeep, sau iti provoaca admiratie, cum se intampla in cazul lui Wasp si al stafiei.

        Cum am prostul obicei ca de cele mai multe ori sa nu citesc nici macar descrierea de pe spatele cartii, nu aveam nici cea mai mica idee la ce sa ma astept cand m-am apucat de Arhivista Wasp. Nu mica mi-a fost mirarea cand, am dat peste un univers ametitor si ciudat, care iti pune pe tava un mister pe care arzi de nerabdare sa-l dezlegi.

       Sunt multe de spus despre aceasta carte. Despre detalii, personaje si naratiune. Despre povestea frumoasa, cu un inceput abrupt si brutal, cu o continuare ca o cursa intr-un rollercoaster al groazei si un final lin, domolitor. Atunci cand ajungi la ultima pagina, ramai cu satisfactia ca ai invatat mai multe despre puterea prieteniei, despre ambitie, loialitate si curaj.

Va recomand sa cititi cartea cu mic, cu mare!

Multumesc editurii Corint pentru volumul oferit. Il puteti procura si voi de AICI.

Anunțuri

Recenzie: Harry Potter si camera secretelor – J.K. Rowling

       Atunci cand pronunt numele de Harry Potter ma gandesc imediat la copilarie, la inceputurile timide in descoperirea tainelor literaturii, la magie, la iluzia ca poate intr-o zi voi primi si eu o scrisoare de la Hogwarts. Harry Potter reprezinta pentru mine (si probabil pentru multi alti cititori) seria pe care am indragit-o in copilarie, care mi-a deschis usile spre minunata lume a cartilor, care s-a situat si se situeaza inca, in topul lecturilor. Serie care m-a facut sa traiesc intr-un univers cu vrajitori si vrajitoare, creaturi fantastice, fantome si masini zburatoare. Nu degeaba se spune ca ai atatea vieti, cate carti citesti.

       M-am bucurat enorm cand am aflat vestea ca cei de la Editura Arthur au decis sa reediteze volumele. Astfel, in librarii a fost restabilita atmosfera fermecata de la Hogwarts, intr-o aparitie frumoasa, cartonata cu supracoperta si o traducere noua de Tatiana Dragomir. Detin inca si prima colectie, pe care am tot rasfoit-o in decursul anilor, insa trebuie sa recunosc faptul ca aceasta editie arata mult mai bine pe rafturile bibliotecii.

„Tocmai prin cicatricea aceea iesea Harry in evidenta, chiar si printre vrajitori. Cicatricea era unicul amanunt care amintea de trecutul misterios al lui Harry si de motivul pentru care cu unsprezece ani mai inainte fusese lasat pe treptele casei familiei Dursley. Harry avea doar un an cand supravietuise, nu se stie cum, atacului celui mai puternic vrajitor de magie neagra din toate timpurile, Lordul Voldemort – un nume pe care majoritatea vrajitorilor si vrajitoarelor inca se fereau sa-l rosteasca.”

         In primul volum, Harry Potter si piatra filosofala, facem cunostinta cu personajele, cu taramul fantastic de la Hogwarts, cu secretele care il bantuie. Aflam superstitii si obiceiuri, dar si diferentele dintre lumea vrajitorilor si cea a persoanelor care nu aveau niciun strop de sange magic in vene, denumiti „Mageamii”.  Mi-a luat putin timp sa ma acomodez cu acest termen deoarece in vechea traducere acestia erau denumiti „Incuiati”. Cititorii care se afla la recitirea seriei, vor mai da si peste alte neconcordante de acest gen. Insa, acomodarea cu acesti noi termeni este rezonabila si nu constituie un impediment.

       Harry potter si camera secretelor este al doilea volum din serie. Ca si in prima parte, Harry si prietenii lui sunt gata pentru a intra intr-un nou an scolar, in care vor invata vraji, leacuri si vor dezlega mistere care mai de care mai intortocheate si obscure.

       Anul 2 la Scoala de vrajitori este marcat cu instalarea unui nou profesor la catedra de Tehnici de aparare impotriva magiei negre. Cam ironic acest lucru. Profesorul Gilderoy Lockhart nu este nici pe departe ceea ce ar trebuie sa fie. El este doar un tip infumurat si egocentrist care, pe langa faptul ca nu are nici cea mai mica treaba cu tainele vrajilor, va v-a scoate peri albi. Este renumit pentru cartile publicate (Hoinar cu strigoii, Vacanta cu cotoroantele, In excursie cu trolii etc) in care isi povesteste calatoriile si cum a „infruntat” tot felul de creaturi cu ajutorul vrajilor. Vraji pe care nu stie sa le foloseasca. Ramane de vazut cat de mult va v-a enerva si pe voi. Este de remarcat capacitatea lui Rowling de a crea un astfel de personaj care sa ma scoata din sarite. Acest lucru se intampla de foarte putine ori.

       Dupa terminarea primului an scolar cu peripetii si evenimente imprevizibile, noul inceput la Hogwarts se caracterizeaza ca fiind plin de aventuri pentru prietenii nostri. Fac ce fac si, cei trei elevi nu reusesc sa stea departe de belele, in ciuda avertizarilor primite. Purtati de curiozitate si din dorinta de a descoperi secretele scolii, Harry, Hermione si Ron provoaca noi trasneli si tin piept unuia dintre cei mai de temut adversari. Masini zburatoare, paianjeni uriasi, alei intunecate, jurnale ascunse, serpi, atacuri misterioase… sunt doar cateva dintre elementele care caracterizeaza actualul an la Hogwarts. Un an mai intunecat, mai diferit, cu personaje mature si actiune continua.

       Tot in acest volum apare un nou personaj pe care eu l-am indragit. Dobby este o mica creatura, un elf care slujeste familia de vrajitori Malfoy. Acesta ni se prezinta inca din primele pagini si va influenta in mod semnificativ desfasurarea actiunii atat in prezentul roman, cat si in urmatoarele.

      Recitind aceasta serie, stiam de la inceput la ce sa ma astept, cunoasteam in detaliu universul creat. M-am reapucat de Harry Potter cu teama ca nu v-a mai avea acelasi impact asupra mea, ca in copilarie. Teama ca atmosfera nu va mai fi una magica, ca nu voi mai simti aceeasi placere sau aceleasi emotii, ca nu va mai exista acea sclipire. Cu toate acestea, cea mai mare neliniste era aceea ca, odata cu maturizarea mea, nu voi mai putea percepe lumea din Harry Potter cum o faceam acum zece ani, ca aceste carti vor reprezenta doar niste carti pentru copii si nimic mai mult. Total gresit. M-am bucurat mai rau ca un copil mic si am adorat aventurile celor trei. Daca din cine stie ce motiv nu ati reusit sa cititi Harry Potter pana acum, nu mai amanati momentul. Indiferent de varsta pe care o aveti.

PS: Buftina, eu inca te astept cu scrisoarea…

Multumesc mult editurii Arthur pentru volumul oferit. Pana in prezent au fost editate 3 volume din seria Harry Potter, pe care le puteti procura de AICI.

Recenzie: Miercuri, respiram – Ioana Chicet-Macoveiciuc

Probabil stiti deja ca imi place Printesa Urbana, ii urmaresc postarile si ii citesc cu drag si cartile. Astazi este despre ultima carte a Ioanei si anume, Miercuri, respiram. Daca celelalte volume au fost de parenting sau dedicate celor mici, Miercuri, respiram este un roman destinat tuturor persoanelor care doresc sa citeasca ceva usurel, frumos, trist, inspirat din viata reala, amuzant, cu persoanaje simpatice si intamplari situate la ambele poluri: atat tragice, cat si haioase.

„Mergem pe strada cu durerile noastre surde si nici nu le banuim pe ale celor din jur. Ii invidiem pentru vietile lor, pe care le banuim perfecte, pentru ca doar durerea noastra o putem simti cu adevarat. Dar viata perfecta nu exista. Ma gandeam la noi sase, femei diferite, cu vieti diferite, femei normale, cu nimic special sau deosebite, adunate impreuna la un curs oarecare, intr-o casa oarecare, veche si anonima. Sase povesti, fiecare cu durerea ei, mai mare sau mai mica, fiecare uriasa pentru cea care o traieste.”

       Ideea centrala a romanului este simpla. Sase (viitoare) mamici se intalnesc la un curs de Lamaze, tinut in mansarda unei case, pentru a descoperi noi lucruri despre urmatoarea perioada semnificativa din viata lor, maternitatea.  Insa, mansarda cu pricina va deveni locul conspirativ unde secretele vor iesi la suprafata, experientele vor fi impartasite si o stransa prietenie le va lega pe cele sase tinere. Fiecare dintre ele reflecta un anumit stereotip: mama eroina, viitoarea mama cu un corp de invidiat, picioare lungi, dinti perfecti si un par lung si des, tipa vegana care lucreaza intr-o multinationala, gravida ametita de hormoni si uituca, tanara bogata si organizata pana la ultimul detaliu.

„- Miruna, acum suferi peste limitele si puterile omenesti, e normal sa nu mai vrei sa traiesti, suntem programati sa fugim de durere, mai ales de cea sufleteasca, inclusiv cu pretul vietii. Dar durerea asta va deveni mai putin ascutita, o sa aducem vindecare impreuna, ai incredere. „

       Povestile de viata ale personajelor aduna la un loc cele mai rele scenarii: sotia inselata, barbatul violent, mama care si-a pierdut copilul, o casa pierduta, boli grave, accidente. Ok, fiecare dintre noi avem o experienta mai mult sau mai putin placuta prin care am trecut. Viata nu este roz si nu traim intr-un paradis unde tot ce zboara, se mananca. Totusi, mi se pare putin exagerat faptul ca intr-o miercuri, toate aceste femei trecute prin cele mai grele incercari ale vietii, s-au intalnit si au format o prietenie stransa. Probabil (cu parere de rau) multe persoane se vor regasi in cele de mai sus si vor rezona cu personajele. Povestile se rasfrang asupra cititorului, moment in care asistam la decaderea personajelor, a momentului in care cele mai negre vise, devin realitate. Intr-o masura mai mare sau mai mica, vom resimti durerea personajelor asupra noastra. Pentru acest lucru, am trecut peste mica exagerare mentionata mai sus. Ioana are capacitatea de a atrage cititorul folosind cuvintele potrivite, la momentul potrivit. Astfel, ajungi captivat de poveste fara sa iti dai seama ca deja ai parcurs cele 250 de pagini.

„Asa si cu greul din viata. In primele clipe, cand afli vestea cea rea, totul pare fara iesire. Crezi ca o sa mori de durere si de neputinta. Dar nu mori, nu, omul duce enorm de multe, mult mai multe decat isi poate imagina vreodata. Chiar si cand nu mai poti, tot mai poti un pic. Trebuie doar sa stai pe loc si sa astepti sa te obisnuiesti cu durerea. Apoi, incet-incet, de cele mai multe ori, afli ca negrul nu e atat de dens. Incepi sa vezi nuantele de gri, raza mica de lumina. O prinzi si traiesti mai departe inca o vreme, pana cand te loveste urmatorul intuneric, si iar plangi cu disperare, iar astepti sa te obisnuiesti cu durerea, iar cauti raza de speranta, iar tragi soarele pe strada ta. Si tot asa, iar in final, se cheama c-ai trait cu adevarat, ca ai luptat pentru tot ce ti s-a intamplat bun.”

       Eu am adorat momentele amuzante, mi-a parut rau pentru anumite personaje si am incercat sa imi imaginez cum ar fi traiesti intr-o casnicie toxica unde, in loc de siguranta si sprijin neconditionat, ai parte de certuri zilnice, cuvinte urate si o persoana care nu-ti este alaturi in momentele dificile.
Cu fiecare pagina citita veti intalni multe aspecte nefericite prin care trec cele sase tinere. Totusi, scopul romanului nu este acela de a deprima cititorul. Exista o doza de speranta si de putere in fiecare personaj pentru a face fata provocarilor si pentru a iesi din incurcaturi. Experienta sarcinii si a nou-nascutilor le va schimba principiile, le va da peste cap ordinea si le va aduce fericirea mult cautata.

Puteti cumpara si voi cartea de AICI. O gasiti la pretul de 28 ron si transport gratuit prin curier rapid doar în această librarie online.

       Multumesc celor de la  libraria online Libris pentru prezentul volum. Vreau sa va reamintesc de colectiile de carti online  in romana, carti in engleza, toate disponibile pe site. De asemenea, pe site-ul librariei gasiti jocuri pentru cei mici si cei mari deopotriva, filme, muzica si ceaiuri pentru a face din experienta lecturii, o placere.