„Toti barbatii isi vor lasa barbile sa creasca. Lungimea corecta este de cel putin un pumn inclestat sub barbie. Daca veti incalca aceasta prevedere veti fi batuti.
Cantatul este interzis. Dansul este interzis. Scrierea de carti, vizionarea de filme si pictarea de tablouri sunt interzise.
Atentie, femei: Veti sta tot timpul in casele voastre. Nu este cuviincios ca femeile sa bata strazile fara rost. Daca iesiti afara este obligatoriu sa fiti insotite de un mahram, o ruda barbat. Daca veti fi prinse singure pe strada, veti fi batute si trimise acasa.
Nu veti vorbi decat daca veti fi intrebate. Nu veti privii barbatii in ochi. Nu veti rade in public. In caz contrar, veti fi batute.
Fetelor le este interzis sa mearga la scoala. Toate scolile de fete vor fi inchise imediat. Daca veti incerca sa deschideti o scoala de fete, veti fi batuti, iar scoala va fi inchisa.
Daca veti fi gasite vinovate de adulter, veti fi omorate cu pietre. […]”
Bun venit in Afganistan. Tara in care femeile sunt maltratate, cruzimea domneste si razboiul este la el acasa. Afganistanul a fost si este, un stat greu incercat, cu o istorie tumultoasa, marcat de razboaie care si-au lasat amprenta sangeroasa pe strazile oraselor si in inimile populatiei nevinovate. Este un subiect sensibil, dificil de abordat, datorita numarului imens de victime si a conflictului armat care ne da impresia ca nu se va termina niciodata. In fiecare zi exista un nou atac, un nou val de raniti si morti, un nou grup de refugiati. Exista insa si persoane care nu-si pierd speranta, care doresc o educatie, un alt inceput, o sansa la mai bine, persoane care au incredere ca va iesi si soarele pe strada lor si care actioneaza in acest sens.
Splendida cetate a celor o mie de sori ne spune povestea a doua femei afgane care duc o viata chinuita, dar care, isi cumuleaza fortele pentru a indura toate nenorocirile ivite. Obiectivul il reprezinta supravietuirea dar si dorinta de a schimba ceva. Deoarece au avut ghinionul sa se fi nascut intr-o tara in care statul femeii nu valoreaza nici cat o ceapa degerata, incercarile prin care vor trece le vor dobori la pamant, le vor stoarce de vlaga dar, totodata, le vor incuraja pentru a razbate.
Mariam este o harami, o copila din flori. Crescuta de mama ei, Nana, nu are parte de o copilarie prea fericita si nici de un mediu adecvat unei dezvoltari psiho-fizice armonioase. Retrase intr-o cocioaba pe un deal, pentru a nu-i afecta reputatia tatalui Jalil, Mariam si Nana traiesc de pe o zi pe alta si nu se bucura de frumusetile vietii. Nana este incapabila sa ii arate cat de mult o pretuieste, sa ii ofere dragostea de mama asa cum se cuvine si, ii aduce zilnic reprosuri.
„- Asta-i soarta noastra, Mariam. A femeilor ca noi. Sa induram. Asta-i tot ce avem. M-ai inteles? Ca sa nu mai zic c-or sa rada de tine la scoala. Sa fii singura. Or sa-ti strige ca esti harami. Or sa te faca in toate felurile. Si pentru ce?”
Cu toate acesta, Mariam abia asteapta ziua din saptamana in care tatal ei vine sa o viziteze. Dragostea nemarginita pentru Jalil va fi insa, factorul declansator al unor evenimente care o vor transforma pe Mariam din fetita nevinovata din Herat, in femeia afgana supusa chinurilor zilnice din Kabul.
Fortata de imprejurari, Mariam se marita cu Rasheed, un barbat cu mult mai mare decat ea, neingrijit si violet. Aici o intalneste pe Laila. In contrast cu copilaria lui Mariam, aceasta are parte de educatie, de acces la resurse materiale, carti si indrumare din partea parintilor. Pentru Laila, viitorul pare promitator. Insa, odata cu izbucnirea razboiului civil si a bombardamentelor, Laila ajunge in aceeasi casa cu Rasheed si Mariam. Daca la inceput relatia dintre cele doua femei este una ostila, de rivalitate, intamplarile prin care vor trece vor atenua ura si, vor conduce la formarea unei puternice legaturi care, le va ajuta in lupta pentru supravietuire.
Statutul de mama joaca un rol foarte important si este evidentiat de-a lungul intregului fir narativ. Mariam a avut o mama care ii arata iubirea prin reprosuri, Laila a avut o mama care era prea preocupata sa isi planga baietii pierduti in razboi, in loc sa aprecieze copilul din prezent. Devenind la randul ei mama, Laila va face tot posibilul sa le fie bine celor mici, se va sacrifica si va indura multe atrocitati, greu de inchipuit. In plin razboi, viata celor doua femei ia numeroase turnuri. Mi-a fost greu sa citesc unele pasaje si de cele mai multe ori, trebuia sa fac o pauza pentru a expira. Da, sunt momente in care uiti sa mai respiri si ti se pune un nod in gat. Iti este greu sa realizezi ca aceste fapte se intampla si in viata reala, ca femeile sunt maltrate in cele mai crunte moduri si nimeni nu intervine, ca exista foamete si actiuni inumane, in care sunt luate mii de vieti. De actualitate, este atacul chimic pe care sirienii l-au lansat asupra propriilor cetateni. Aceeasi situatie si in Kabul, Afganistan. Daca nu exista razboi civil in care sa isi ia unii altora viata, exista bombardamente. Exista oameni speriati si refugiati in Pakistan si Iran. Exista oameni batuti pentru trecerea ilegala a granitei. Copii fortati sa mearga in armata. Exista oameni nevinovati care si-au pierdut viata…pentru razboiul altora.
„Noaptea, Laila statea intinsa in pat si urmarea strafulgerarile albe care se reflectau in geamul ei. Asculta rafalele armelor automate si numara rachetele care treceau cu vuiet pe deasupra casei, in timp ce casa se zgaltaia si bucati din tencuiala cadeau peste ea din tavan. Erau nopti in care lumina de la rachete era atat de puternica, incat puteai sa citesti o carte. Nu era chip sa te fure somnul. Daca atipea, nu visa decat membre desprinse de trup si incendii si gemetele ranitilor.”
Kabulul a cunoscut trei stapaniri, una mai rea ca alta: a sovieticilor, a mujahedinilor si a talibanilor. Regimul politic aduce populatiei interdictii, pierderea libertatii si moartea celor dragi. Scenele redate in timpul si dupa terminarea razboiului sunt crunte. Case daramate, strazi pustii, ramasite umane imprastiate peste tot, supravietuitori care-si cauta membrii familiei printre ruine. Odata cu instaurarea talibanilor, statutul femeilor s-a redus la zero, singurele lucruri permise acestora fiind: ingrijirea de sot, copii si casa. Pentru orice altceva, erau pedepsite, batute si biciuite pana la sange. Pe acest fundal, Mariam si Laila duc o lupta crancena pentru supravietuire. Vor reusi sa scape cu bine din razboi? Isi vor gasi linistea sufleteasca? Veti afla printre lacrimi, la finalul romanului.
Exista trei personaje masculine in jurul carora graviteaza actiunea romanului si de care depind cele doua femei. Jalil, tatal lui Mariam, pe care aceasta il idolatrizeaza. Dragostea acestuia nu va fi insa niciodata asa cum se cuvine. Datorita orgoliului si reputatiei pe care o are, nu va reusi sa o tina aproape pe Mariam. Regretele vor veni mai tarziu, cand deja va fi prea tarziu. Rasheed este barbatul care le va face viata amara lui Mariam si Lailei. Este violent, are toane si le supune la chinuri groaznice atunci cand i se pare ca mancarea nu este buna, ca orezul este rece, ca nu este ordine in casa. Totodata, el va reprezenta motivul care va conduce la uniunea dintre cele doua femei. Ar mai fi Tariq. Baiatul din vecini, cu dizabilitate fizica, prietenul si confidentul din copilarie al Lailei. Rolul sau va fi unul fundamental, va aduce o raza de speranta.
Romanul se termina intr-o nota oarecum pozitiva. Dar chiar si asa, Splendida cetate a celor o mie de sori este o lectura cutremuratoare, care va lasa urme si va sensibiliza cititorul. Va recomand sa cititi acest volum alaturi de un pachet de servetele, o patura calduroasa si un ceai fierbinte.
Multumesc celor de la libraria online Libris pentru prezentul volum. Vreau sa va reamintesc de colectiile de carti online in romana, carti in engleza, toate disponibile pe site. De asemenea, pe site-ul librariei gasiti jocuri pentru cei mici si cei mari deopotriva, filme, muzica si ceaiuri pentru a face din experienta lecturii, o placere.
falling in love with books 