Recenzie: Se numea Sarah – Tatiana de Rosnay

1090Chiar daca este un moment trist, dezastruos si crunt al omenirii, intotdeauna m-a fascinat sa citesc cat mai mult despre Holocaust, sa aflu prin ce au trecut evreii, sa descopar cat de nepasatoare a fost lumea din jur la suferintele acestora. Si chiar daca mi se rupea sufletul am continuat sa citesc. Lucrurile pe care le-am aflat sunt tragice. La Auschwitz au murit peste 1 milion de persoane in cele mai cumplite moduri. Ai crede ca acele camere de gazare erau un lux in care cei norocosi se stingeau rapid, fata de injectarea cu benzina sau torturile la care erau supusi cei mai ghinionisti. Stiu ca este dureros. Uneori stau si ma gandesc cum au putut comite nazistii (si nu numai) acele atrocitati. Nu erau si ei tot oameni?

Probabil putini dintre noi stiu ca astel de evenimente au avut loc si in Franta. Si probabil ca cea mai semnificativa manifestare a avut loc in vara anului 1942 la Paris, fenomen cunoscut sub denumirea de Vel’ d’Hiv. Spre rusinea mea, nici eu n-am stiut. In aceasta razie si arestare in masa au murit mai mult de 13 000 evrei, dintre care peste 4000 copii. Sub numele de cod „Vant de primavara” (ironic?) politia franceza a dus la piere intr-o singura zi, un numar mare de familii. Da, POLITIA FRANCEZA!!! Este revoltator! Aceasta razie este considera una dintre cele mai triste amintiri din istoria Frantei.

Tatiana de Rosnay aduce la lumina acele evenimente tragice care iti rup sufletul in doua. Povestea ne expune doua familii legate de un secret mistuitor. Si chiar daca personajele nu au trait in realitate, cadrul in care se desfasoara actiunea a existat.

Ajungem in trecut, in vara anului 1942, unde Sarah, o fetita evreica de numai zece ani este arestata impreuna cu parintii ei, si dusa intr-un lagar de la marginea orasului. Insa, inainte de a iesi pe usa face un lucru pe care il va regreta si care o va bantui toata viata sa.

In prezent, suntem transportati in familia Juliei – o jurnalista americana stabilita in Paris. Cu ocazia celei de-a saizecea comemorari a raziei de la Vel’ d’Hiv’, Julia este nevoita sa scrie un articol despre acest masacru. Fiind o noutate si pentru ea, evenimentele si secretele pe care le va afla o vor marca si ii vor zgudui viata din temelii. Afland secretul care leaga cele doua familii, Julia va incerca din rasputeri sa ii faca pe cei apropiati ei sa nu o uite pe Sarah, sa nu uite ce a insemnat ea si mai ales sa nu uite evenimentele dureroase prin care a trecut.

„Nimeni nu se uita la ei. Nimeni nu avea grija de ei. Rareori li se dadea sa manance. Erau atat de infometati, incat mancau iarba uscata, fire de paie. Nimeni nu ii linistea. Fetita se intreba: politistii acestia… ei nu aveau familii? Nu aveau copii? Copii la care sa se intoarca acasa? Cum puteau sa se poarte asa cu niste copii? Li se spusese sa faca asta sau procedau asa in mod firesc? Erau in realitate niste roboti, nu fiinte umane? Ii privi cu atentie. Pareau sa fie facuti din carne si oase. Erau oameni. Nu putea sa inteleaga”.

Auschwitz1_1545294c

Este greu sa iti gasesti cuvintele atunci cand vorbesti despre traumele prin care au trecut cateva mii de copii. Te incearca tot felul de emotii  fie ca vrei sau nu. Starile de ura, de frustrare, de dragoste sau tristete, de revolta si razbunare isi marcheaza locul prin care au trecut. Tatiana de Rosnay imbina realitatea cu fictiunea intr-un mod remarcabil, exprimand cu ajutorul lui Sarah toate suferintele prin care au trecut acei copii si familiile lor deportate la Auschwitz.

MULTUMESC EDITURII LITERA PENTRU OCAZIA OFERITĂ DE A CITI SI RECENZA ACEASTA CARTE!

Anunțuri

Fabrica mortii – Ota Kraus; Erich Kulka

imagesOta Kraus si Erich Kulka au fost arestati pentru rezistanta activa fata de ocupantii nazisti. Au fost mutati din inchisori si lagare mai „indulgente” la Auschwitz – Birkenau. Aici au supravietuit datorita faptului ca si-au gasit de activitate in atelierele mestesugaresti, mai precis ca lacatusi si  au obtinut in acest fel permise de libera trecere prin lagar. Astfel, au putut sa patrunda pretutindeni si sa observe totul. Au pus la cale un plan de evadare. Nefiind siguri ca vor scapa cu viata din acesta, si dorind cu orice pret sa pastreze marturia crimelor comise de catre nazisti, acestia trimiteau stiri, planuri si documente sotiei lui Ota, prin intermediul ajutoarelor facute in lagar. Insa, se pare ca soarte a fost de partea celor doi, acestia reusind sa evadeze si sa transmite mai departe crimele odioase infaptuite la Auschwitz.

Cele ce urmeaza mai jos, sunt lucruri reale, consemnate de cei doi supravietuitori.

Lucruri pe care TREBUIE sa le stiti despre Auschwitz:

– Auschwitz a fost compus din 39 de lagare, impartite in 3 categorii principale. Auschwitz I – era lagarul central, unde se aflau administratia si fabricile de armament. Auschwitz II sau Birkenau – avea ca scop principal exterminarea in masa a oamenilor prin gazare si Auschwitz III sau Buna, avand ca scop construirea de fabrici pentru producerea benzinei.

– La Birkenau se aflau 46 de cuptoare si 8 camere de gazare.

LAGARUL PENTRU BARBATI DE LA BIRKENAU:

  • Noii veniti: erau dezinfectati, deparazitati, rasi in cap, si tatuati cu numere. Li se dadeau uniforme, pe care erau prinse triunghiuri de difertie cu culori ce reprezentau motivul pentru care au fost inchisi. 
  • Mancarea: era practic insuficienta. Dimineata se dadea o fiertura amara ce tinea loc de cafea, la pranz 1 l de alta fiertura pe post de supa, iar seara o bucatica de paine si un pic de margarina. Apa era otravita.
  • Locurile de cazare: erau constituite din blocuri din lemn minuscule . Cam 3 persoane trebuiau sa imparta 1m patrat. Acolo mancau, isi tineau lucrurile si dormeau pe niste scanduri etajate, pe post de paturi.
  • Oamenii erau triati inainte de a fi dusi in camera de gazare. De obicei erau tinuti 2-3 zile in niste camere speciale, in asteptarea mortii. Si dupa toate aceste lucruri, medicii SS-isti faceu remarci cinine la adresa lor: „Ridica-ti gulerul, sa nu racesti” sau ” Ai grija sa nu calci pe ciobori; o sa-ti ranesti picioarele”. Asa glumeau SS-istii. Stau si ma gandesc, chiar asa nu aveau inima deloc? Cum poti fi atat de sadic?
  • Cadavrelor li se luau dintii de aur, hainele, ghetele – tot ce era de mare lipsa in lagar

– LAGARUL PENTRU FEMEI DE LA BIRKENAU:

  • Cand lagarul de femei de la Auschwitz a fost desfiintat si mutat la Birkenau, comandantul lagarului s-a folosit de acest prilej pentru prima nimicire in masa a detinutilor: 4000 din cele 8000 de femei au fost gazate.
  • Conditiile erau mai groaznice ca cele de la barbati: blocurile nu aveau dusumele sau acoperisuri, mobilier sau ferestre; apa nu era potabila, nu existau canalizari sau drumuri. „Femeile, cu capetele tunse chilug, slabite de foame si bolnave, se tarau printre blocuri ca niste vedenii. Sabotii grei de lemn din piciorele lor goale, descarnate, juline si pline de rani se afundau adeseori in pamantul cleios. Era o privesliste insuportabila sa vezi cum femeile acestea acoperite cu zdrente isi consuma ultima picatura de vlaga in sfortarea zadarnica de a-si elibera piciorul din prinsoarea noroiului cleios„.
  • au fost efectuate experimente odioase pe oameni vii: de sterilizare, de fecundare artificiala a femeilor, de castrare a barbatilor.
  • Copiii. Nici macar ei nu erau trecuti cu vederea, si deveneau obiectul crimelor nazistilor. Toti copiii erau supusi aceluiasi sistem de domoralizare si de injosire prin foame ca si adultii. Se estimeaza ca numarul copiilor asasinati cu varsta pana in 16 ani, a fost de 1.000.000.

In aceste lagare moartea era la tot pasul. Am citit cateva pasaje ingrozitoare in aceasta carte. Va voi lasa mai jos unul referitor la camera de gazare „Cand camera se umplea – pe 18m2 erau inghesuiti pana la 150 de oameni – SS-istii tranteau usile si trageau zavoarele. Apoi, prin ferestruica din perete, introduceau gazul. Ferestruica se inchidea ermetic. Timp de cateva minute se auzeau strigate si gemete. Dupa vreo jumatate de ora, SS-istii deschideau usa din dosul camerei. Un tablou infiorator se infatisa ochilor: femei si copii goi, crispati in pozitii groaznice, cu pielea sfasiata, cu pumnii stransi si cu mainile si picioarele muscate de durere. Desi morti, stateau in picioare, fiindca inghesuiala ii impiedica sa cada”.

Voi inceta sa va terorizez si pe voi. Daca doriti sa aflati mult mai multe detalii socante si odioase, nu ezitati sa cititi cartea. Pe mine cel putin, m-a marcat foarte tare, si nu imi prea gasesc acum cuvintele necesare, sa va spun mai multe despre cele citite. Totusi, nu cred ca poti exprima in cuvinte suferintele celor ce s-au chinuit si au murit nevinovati in acele lagare.