„Atunci când citesc, nu citesc de fapt, iau doar frazele frumoase, le savurez ca pe bomboane, ca pe un pahar de lichior pe care-l beau încet, până când simt că ideea se răspândeşte în mine, ca alcoolul. Şi astfel, se resoarbe în mine, se resoarbe în creierul şi în inima mea, făcând să-mi pulseze venele până la rădăcina vaselor sanguine.”
Într-un spaţiu totalitar, fără libertate de mişcare, Hanta, personajul-narator, ne relatează trista sa poveste. Bun venit în pivniţa întunecată şi rece, plină de cărţi vechi şi şobolani, unde îşi duc existenţa o presă îmbătrânită şi un om menit să reducă la tăcere autori nepreţuiţi şi înscrisuri valoroase. Timp de 35 de ani Hanta a presat hârtie veche. În tot acest timp şi-a iubit munca, a salvat acele cărţi pe care le-a îndrăgit, şi şi-a frânt inima printr-o simplă apăsare de buton, conducând spre pieire restul volumelor.În timp de şobolanii duceau o luptă crâncenă pentru câştigarea unui spaţiu în pivniţă, Hanta era bântuit de fantomele… CONTINUAREA AICI