„Eu sunt arhivista. Trimisul, ambasadorul si avatarul lui Catchkeep pe pamant. Oasele si stelele ei sunt trupul meu; trupul si oasele mele sunt stelele Ei. Eu sunt Cea care va poarta, Cea care va sprijina, Cea la care se intoarce tarana voastra. Ati trait bine. Ati murit bine. Va eliberez. Nu-mi bantuiti calea.”
Wasp este arhivista. Misiunea ei este de a apara societatea in care traieste, de stafii. Cu ajutorul unui bulgar de sare si un recipient sub forma de borcan, le atrage, le prinde in cursa si le captureaza, cu speranta ca una dintre aceste stafii ii va putea darui raspunsurile dupa care tanjeste. Cum s-a ajuns sa se traiasca intr-o asemenea societate violenta si cruda? Cum a luat nastere totul? De cele mai multe ori insa, stafiile sunt blocate in momentul propriilor morti. Fie repeta la nesfarsit ultimele fraze pe care le-au rostit atunci, fie se uita in gol si nu-si amintesc nici numele pe care-l poarta. Actiunea ia o turnura diferita atunci cand Wasp da peste ACEA stafie. Stafia unui soldat.
Societatea in care are loc actiunea este una postapocaliptica, cum nu am mai intalnit in niciuna din cartile citite pana acum. Abunda de originalitate, nu urmeaza tiparul tipic distopiilor, se abate de la orice regula. Nu avem niciun triunghi amoros, nicio iubire care se infiripa pe parcurs, niciun adolescent enervant si plin de hormoni. O avem pe Wasp si stafiile, novicele, zeita Catchkeep si preotul care o slujeste.
Legenda spune ca zeita Catchkeep, cea care vegheaza asupra lumii si careia i se aduc ofrande, a ales anumite persoane inca dinainte de nastere, pentru a fi novice, pentru a-i sluji, ca mai apoi sa intre intr-o lupta pe viata si moarte pentru ocuparea postului de arhivista. „Insemnata” de catre zeita cu o cicatrice pe obraz, arhivista este respectata de catre sateni si primeste daruri pentru munca pe care o depunde si pentru faptul ca ii apara si tine la distanta stafiile. In neconcordanta cu aceste fapte, arhivista este trimisa sa traiasca singura, izolata intr-o casuta prin care bate vantul.
Wasp insa, nu este ca si predecesoarele sale. Are mila de stafii, nu le distruge si le elibereaza ori de cate ori are sansa, chiar si cu riscul de a fi pedepsita crunt de catre preotul lui Catchkeep. Protagonista noastra este mai mereu trista, nu isi gaseste locul in aceasta societate, doreste sa evadeze, sau sa schimbe ceva in desfasurarea lucrurilor. Acel ceva intervine atunci cand da peste stafia soldatului, care ii va oferi o parte din raspunsuri, ii va deschide portile spre o lume de neimaginat, o lume a mortilor, totul in schimbul unei misiuni pe care Wasp trebuie sa o duca la bun sfarsit.
Am adorat tot la acest roman. Autoarea a conceput un univers fantastic, plin de mistere. A creat un puzzle cu elemente surpriza care, atunci cand sunt descoperite, se imbina perfect. A dezvoltat o actiune care se desfasoara pe doua taramuri, ambele create de la zero si total diferite, opuse. Si nu in ultimul rand, a pus in scena personaje puternice, cu personalitati bine definite, care evolueaza si iti induc stari de nervozitate, cum se intampla in cazul preotului lui Catchkeep, sau iti provoaca admiratie, cum se intampla in cazul lui Wasp si al stafiei.
Cum am prostul obicei ca de cele mai multe ori sa nu citesc nici macar descrierea de pe spatele cartii, nu aveam nici cea mai mica idee la ce sa ma astept cand m-am apucat de Arhivista Wasp. Nu mica mi-a fost mirarea cand, am dat peste un univers ametitor si ciudat, care iti pune pe tava un mister pe care arzi de nerabdare sa-l dezlegi.
Sunt multe de spus despre aceasta carte. Despre detalii, personaje si naratiune. Despre povestea frumoasa, cu un inceput abrupt si brutal, cu o continuare ca o cursa intr-un rollercoaster al groazei si un final lin, domolitor. Atunci cand ajungi la ultima pagina, ramai cu satisfactia ca ai invatat mai multe despre puterea prieteniei, despre ambitie, loialitate si curaj.
Va recomand sa cititi cartea cu mic, cu mare!
Multumesc editurii Corint pentru volumul oferit. Il puteti procura si voi de AICI.
falling in love with books 