Insurgent – Veronica Roth

Insurgent, dupa cum bine stiti, reprezinta continuarea vestitei carti Divergent, scrisa de catre Veronica Roth.

Am tinut sa citesc cat mai repede aceasta carte, iar acum ca am terminat-o, sentimentele mele pentru ea sunt…amestecate. Tind sa cred ca mi-a placut mai mult primul volum (am vazut ca parerile sunt opuse tutusi). Spun asta deoarece, in primul volum am avut parte de multe noutati: factiunile in primul rand, modul de aderare la aceste factiuni, ritualurile fiecareia si conceptiile personajelor. Toate aceste lucruri m-au fascinat.

Intr-un fel, in cel de-al doilea volum, eram deja obisnuita cu ele, si a fost un pic monoton. Am avut si aici parte de elemente surpriza (in special, la final), dar din punctul meu de vedere nu au mai fost la fel de intense. Intr-o oarecare masura te asteptai ca acesta sa fie cursul actiunii. Mi-ar fi placut sa aflu lucruri noi, despre istoria factiunilor, despre cum au fost create, si in special despre acel plan maret si conspirativ. Abia in ultimele 5 pagini primesti cateva informatii, si nici macar acelea nu sunt clare. FRUSTRANT.

Parerea despre Tris nu mi s-a schimbat. Imi place in continuare de ea. Imi place cum i-au fost expuse gandurile, sentimentele, si „demonii interiori” cu care se lupta. Totul pare foarte real. De asemenea, a evoluat mult fata de primul volum. A devenit mai puternica (si fizic si psihic).  Cu toate acestea, isi risca in continuare pielea pentru salvarea factiunilor si pentru binele celor din jur, riscand uneori sa fie indiferenta cu cei ce o iubesc. Lucrul care m-a entuziasmat cel mai tare a fost faptul ca Veronica nu a creat un triunghi amoros intre Four, Tris si mai stiu eu cine. Si ii multumesc pentru asta.

Actiunea este foarte alerta. Alergare, distrugeri, pierderi de vieti, regasiri, destramari si impacari. Mi-a placut faptul ca au fost si cateva momente sensibile, si de asemenea, momentul in care Tris, in ciuda pierderilor, realizeaza ca isi doreste sa traiasca.

Mi-ar fi placut sa vad actiunea si din punctul de vedere al lui Four. Cu siguranta ar fi fost interesant.

In concluzie, ii voi da nota 4.5/5.

PS: M-am apucat de Uratii 😀

Divergent – Veronica Roth

Dupa cum puteti vedea din ultimele recenzii postate, continui sa misun prin febra distopiilor. Sunt curioasa cat ma va mai tine aceasta obsesie si cat timp voi mai putea suporta acelasi tipar: o societate postapocaliptica, o putera care guverneaza actiunile oamenilor si le ingradeste libertatile, un grup care se revolta si preia controlul, un triunghi amoros, si bineinteles un final fericit. Bun, probabil ati inteles ca urasc tiparele si actiunile previzibile. Cu toate acestea, am o lista imensaaaaaa de YA-uri si distopii pe care abia astept sa le citesc. Se intampla ceva foarte dubios cu mine.

Dar sa revenim la oile noastre: Divergent. Ei bine, m-am apucat de aceasta carte deoarece era muuult prea laudata in blogosfera. Cred ca sunt printre ultimele persoane care a ajuns sa o citeasca (asta si muulte alte distopii). Abia am terminat-o si inca imi mai  rumeg ideile. Nu pot sa zic ca a fost woww, probabil aveam asteptari prea mari de la ea. Dar nici nu pot sa afirm ca a fost oribila sau ca nu am agreat-o.  Cel mai potrivit ar fi sa zic ca: mi-a placut.

A fost draguta, antrenanta, si pe alocuri amuzanta. Mi-a placut faptul ca au fost introduse factiunile. O idee destul de originala. Au fost captivante si in acelasi timp intrigante caracteristicile fiecarei factiuni in parte. Nu o sa stau sa le descriu pe fiecare , deoarece majoritatea dintre voi le stiti deja. O sa va spun totusi ce mi s-a parut mai interesant. In Abnegatie, de exemplu, oamenilor le era impus sa poarte haine si incaltaminte gri, sa fie toti tunsi intr-un anumit stil, copii (pana dadeau testul de aptitudini) nu aveau voie sa vorbeasca in timpul mesei (seeerios??), in concluzie nu trebuiau sa iasa in evidenta. Trasatura lor cea mai importanta era Altruismul. Tocmai din acest motiv, ei erau cei alesi in consilii (de ar fi si politicienii zilelor noastre asa :))). La polul opus se afla factiunea „Neinfricare”. Ei bine, aici se schimba treburile. Daca aveai mult curaj, daca ti-ar fi placut sa sari din trenuri in miscare sau sa faci bungee jumping de pe bloc de 100 de etaje, sa te tatuezi si sa iti pui piercing-uri in locuri care mai de care mai „atragatoare” atunci aici de incadrai. Bineinteles ca treceai printr-un ritual de integrare, cu tot soiul de probe dureroase si emotionale.

Personajul principal al romanului este Beatrice Prios sau Tris. Parca nu s-a folosit acelasi stereotip in realizarea ei. Singurul lucrul previzil l-ar constitui relatia cu Four. Tris este determinata sa isi atinga scopul, este puternica, dar in acelasi timp vulnerabila. Nu s-a considerat niciodata altruista (ahaha) cu toate ca provenea din Abnegatie. Are ceva special, ceva ce veti descoperi in momentul in care aceasta da testul de aptitudini. Totodata veti descoperi si din ce cauza cartea se numeste DIVERGENT (cel putin pentru mine, acest lucru ma agasa).

In concluzie, romanul nu a fost exceptional, dar mi-a placut. Abia astept sa citesc si Insurgent. Mai avem insa muuuult pana sa apara si Convergent. Are o coperta dementiala, btw!!

Nota: 5/5

O zi frumoasa!