Quotes #1

Am facut o rubrica noua – de citate. Sper sa va placa.

Voi incepe aceasta categorie cu o carte diferita fata de tot ce am citit, si anume: „Scris pe trup” de Jeanette Winterson. Este captivanta, te atrage si in aproapte toata cartea gasesti citate ce merita mentionate.

Acestea mi-au placut mie:

– “ Mi-ai spus: Te iubesc. De ce lucrul cel mai lipsit de originalitate pe care ni l-am putea spune este, de fiecare data, cel pe care asteptam sa-l auzim? “Te iubesc” sunt cuvintele altcuiva. Nici tu, nici eu n-am fost primii care le-au rostit si totusi cand le spui tu si cand le spun eu suntem ca niste salbatici care au dat peste doua cuvinte si au inceput sa le venereze.

– “ Nu-ti dai niciodata inima cu totul; o imprumuti doar, din cand in cand. Daca nu ar fi asa, atunci cum ai putea sa ti-o iei inapoi fara sa ceri voie nimanui?

– “ M-am gandit: Oare cat va dura pana vor incepe strigatele? Pana cand vor incepe sa curga lacrimile si acuzatiile si va reaparea durerea? Acea durere inconfundabila de bolovan in stomac care te napadeste atunci cand pierzi ceva ce inca n-ai apucat sa-ti dai seama cat valoreaza exact? De ce masura iubii este pierderea ei?

– “ Ce esti tu, de ma faci sa ma simt asa? Cine esti tu, de faci ca timpul sa nu aiba nici o importanta?

– “… gândindu-mă cît de uşor e să distrugi trecutul şi cât de greu e să-l uiţi.

– ”O sa treci peste asta…” Cliseele sunt cele care ne fac atata rau. Sa pierzi pe cineva pe care-l iubesti inseamna sa-ti schimbi viata pentru totdeauna. N-o sa treci peste asta, pentru ca “asta” e chiar fiinta pe care ai iubit-o. Durerea se opreste, apar oameni noi, insa rana nu se mai inchide niciodata. Cum ar putea? Moartea nu sterge insusirile unice ale cuiva care a contat sufiecient de tare ca sa-l plangi. Aceasta gaura din inima mea are forma ta, si nimeni altcineva n-o va umple vreodata. Si de ce as vrea s-o faca?

– “ Cu totii ne vom intoarce in borta din care am iesit. Lungime doi metri, adancime doi metri, latime doi coti sunt dimensiunile standard, desi ele pot fi modificate la cerere. Groapa e un mare egalizator pentru ca nu are importanta cine intra in ea, bogatul si saracul ocupa in fine acelasi ultima lacas. Sigilat in noroi.

– “ Mi-e dor de tine Louise. Apele, oricat de multe, nu pot stinge dragostea, suvoaiele n-o pot ineca. Atunci ce o ucide? Doar asta: neglijarea ei. Sa nu te vad cand stai in fata mea. Sa nu ma gandesc la tine in toate lucrurile cele mici. Sa nu-ti fac loc sa mergi langa mine pe strada, sa nu intind masa pentru doi. Sa te aleg din obisnuinta, nu din dorinta, sa trec de florarie fara nici un gand. Sa las vasele nespalate, patul nefacut, sa nu te bag in seama dimineata, sa te folosesc in timpul noptii. Sa tanjesc la altcineva in timp ce te pup pe obraz. Sa-ti spun numele fara sa-l aud, plecand de la premisa ca e al meu, am dreptul sa-l strig.