llian flynn | falling in love with books

Aceasta carte mi-a intrecut toate aspteptari. Am inceput sa o citesc lent, fara tragere de inima. Primele 100 de pagini cred mi s-au parul destul de plictisitoare si fara prea multe elemente care sa te atraga. Iar apoi a venit BUM-ul. Toata actiunea a fost schimbata la 360 de grade, si tot ceea ce credeai ca stii s-a dovedit a fi eronat. Din acest moment incep surprizele si efectiv nu vei mai putea lasa cartea jos din mana.

Romanul este structurat pe trei parti:

I. Baiatul pierde fata. Dupa cum va spuneam, aceasta parte mi s-a parut cea mai anosta, sau cel putin inceputul ei. Facem cunostinta cu personajele principale si anume: Nick si Amy. Avem in primul rand actiunea privita din perspectiva lui Nick luand parte la gandurile acestuia si in al doilea rand, actiunea privita din perspectiva lui Amy cu ajutorul jurnalului sau. In momentul in care Nick isi gaseste casa ravasita si pe a sa sotie, Amy, disparuta, lucruri devin anapoda. Nick joaca rolul sotului adulter, care nu isi mai apreciaza sotia si o ignora. In curand, pe baza dovezilor stranse de catre organele specializate, devine suspectul principal. Noi, ca cititori constienti de gandurile lui Nick, vom fi siguri ca acesta nu ar putea fi vinovat. Dar mai apoi, vin exact aceste probe adunate de politisti care spun contrariul, si ajungi intr-un final sa nu mai stii ce sa crezi. Amy – prin prin prisma jurnalului sau- este prezentata ca unica fiica „rasfata” a familiei Elliott, si totodata personajul principal al unor carti pentru copii. Din jurnalul acesteia ne dam seama ca este acel gen de femeia capabila sa accepte toate „toanele” barbatului sau, o femeie slaba care sufera in tacere.

II. Baiatul cunoaste fata. Va spun cu mana pe inima ca autoarea are un talet deosebit de scriere, prin care iti manipuleaza gandurile si sentimentele. Aceasta parte a cartii este efectiv socanta. Tot ceea ce credeai ca stii este sucit si rasucit, ajungand intr-un punct in care iti vine sa dai cu cartea de pereti.

Asta a fost reactia mea cand am citit primele randuri ale acestei parti:

III. Baiatul recapata fata (sau viceversa). Ajungem in aceasta parte a cartii in care firul actiunii incepe deja sa se lege. Apoi autoarea vine iar cu o rasturnare de situatie. Sau cel putin, nu acesta ar fi trebuit sa fie firul logic al evenimentelor. Finalul m-a dezamagit un pic. Ma asteptam la ceva mai mult, sau macar o replica care sa te lase perplex. Nu spun ca nu a fost bun, dar asteptarile mele erau un pic prea ridicate. Mi s-a intamplat exact ca in Iuresul Sabiilor (George Martin): dupa evenimentele frapante la care am luat parte, Festinul Ciorilor mi s-a parut „lejer”. Asteptam ceva mai mult, si mai mult, si mai mult…..

Sunt foarte curioasa cum este aceasta autoare in realitate. Aplica oare si in viata de zi cu zi, ideile exceptionale pe care le transpune in aceasta carte? Daca raspunsul este afirmativ, inseamna ca este vai si amar de cei din jurul ei :))) (Cine a citit cartea, sau cei care o vor citi, vor intelege la ce ma refer).

In concluzie, mi-a placut foarte mult acest roman. Are o actiune trepidanta, personaje complexe si foarte bine creionate, mister si dragoste bolnava. Obsesia, gelozia si slabiciunea sunt expuse in toata splendoarea lor. Pana la urma, tot acest joc riscant din dragoste, s-a format pe baza unei iubiri insultate, jignte si indiferente.

Recomand aceast roman oricui! Este acel gen de carte in care continutul explodeza de adrenalina!

Nota: 5/5

„E tulburator sa rememorezi o amintire calda si sa te simti in acelasi timp infrigurat pana la oase”

„Se uita la mine de parca as fi un obiect caruia, la nevoie, i se poate face vant. Privirea asta a lui, de fapt, mi-a dat fiori”

Date despre carte: