mister | falling in love with books

Mathias reprezinta volumul 2 din trilogia Ultima vrajitoare din Transilvania, scrisa de Anna Vary. Aceasta mi-a fost oferita pentru recenzie de catre editura Herg Benet, carora doresc sa le multumesc foarte mult.

Datorita finalului neasteptat si brusc al primului volum, abia asteptam sa aflu continuarea aventurii Alexandrei in satul V. Volumul II are o actiune mai intensa si in acelasi timp, mai neobisnuita. Trei sferturi din evenimente se petrec in Bucurestiul agitat, si doar o mica parte se petrece pe taramul mistic al satului V. Mi-a placut mai mult atmosfera primului volum, cu toate misterele si legendele ce planau asupra satului, cu locuitorii sai izolati, bizari si enigmatici, dar nici cadrul creat aici, nu se lasa mai prejos.

In acest volum, Alexandra incearca sa isi restabileasca o ordine fireasca in viata sa de adolescenta, sa uite de toate intamplarile ciudate petrecute in acea vacanta de vara. Insa, toata aceasta straduinta, este naruita in momentul in care mama sa isi prezinta la cina noul iubit. Incepand din acest moment, actiunea o ia razna, iar evenimentele se succed cu o viteza ametitoare.

La capitolul personaje, cel care se afla in centrul atentiei este Mathias. Astfel, aflam si partea lui de poveste, si ajungem sa ii intelegem dragostea ce i-o poarta Contesei Aneke, dar si suferintele prin care trece. Cred ca Mathias este personajul tragic al acestei povesti, el fiind cel care are cel mai mult de indurat de pe urma „toanelor” lui Aneke, dar si a celorlalte personaje.

Un punct slab l-a constinuit personajul Alexandrei, sau mai exact, evolutia acesteia. In timp ce, personalitatea celorlalti s-a amplificat, iar ei, ca si persoane au progresat, Alexandra a stagnat, si s-a lasat dusa de val, avand un rol neinsemnat in derularea evenimentelor.

Un punct forte al acestui roman, il constituie faptul ca ne sunt dezvaluite o parte din acele taine care planau asupra lui Mathias, Aneke, Nori, Lorena. Finalul a fost unul pe masura, Aneke reusind sa isi puna in aplicare planul de razbunare, acesta insa, provocand efecte nefaste asupra tuturor persoanelor implicate.

Eu una, abia astept urmatorul volum al trilogiei – „ALEXANDRA”. Mai jos aveti si coperta:

**Multumesc Editurii Herg Benet pentru ocazia oferita de a citi si recenza aceasta carte!**

Date despre carte:

Titlul in romana: Ultima vrajitoare din Transilvania. Volumul II – Mathias
Titlul original: Ultima vrajitoare din Transilvania. Volumul II – Mathias
Editura: Herg Benet
An Aparitie: 2013
Nr. pagini: 288
Unde o puteti gasi: Libraria Herg Benet

„Circul soseste fara veste. Fara instiintari, fara afise lipite pe stalpi sau panouri. E pur si simplu acolo unde ieri nu era nimic.”

O carte ciudata, ciudata, ciudata….. Trebuie sa recunosc ca principalul factor care m-a indemnat sa ma apuc de ea a fost….coperta! Mi s-a parut foarte frumoasa si plina de mister. Si cred ca „misterioasa” este cuvantul care descrie cel mai bine aceasta carte.

Romanul are ca fundatie un joc. Un joc imoral pus la cale de doi mari magicieni. Un joc ce implica o legatura pe viata si pe moarte intre doi copii nevinovati. Ii avem astfel in mijlocul actiunii pe Marco si pe Celia. Celia apare pe nepregatite in viata marelui magician Prospero, iar acesta o va initia in tainele ascuse ale magiei si iluzionismului. Locul de desfasurare al acestui joc il va constitui CIRCUL. Le Cirque des Reves. Un circ „colorat” numai in alb si negru, un circ care se deschide la amiaza si se inchide dimineata.

Ah, cat mi-a placut aceasta scena. A fost magica in adevaratul sens al cuvantului. Autoarea a dat dovada de o imaginatie fructuoasa si a reusit sa elaboreze un cadru fermecator. Citind pagina cu pagina, ajungi sa pasesti pe acest taram vrajit, sa vizitezi fiecare cort in parte si sa te minunezi de continuturile lor, sa simti miros de vata de zahar si mere caramelizate. Cu ajutorul personajelor vei lua parte la aventurile lor, la gandurile si sentimenele ce le invadeaza.

Ii dau o steluta in plus acestui roman datorita personajelor secundare. Isobel, gemenii, Bailey, Prospero, Chandresh, Thiessen, si alti membrii ai circului, au jucat fiecare in parte, un rol decisiv in derularea evenimentelor. M-a incantat faptul ca Erin le-a creat si personajelor secundare cate o personalitatea proeminenta si le-a implicat destul de profund in actiune. Acest circ era mai mult decat o simpla colectivitate, mai mult decat simpli „colegi de munca”. Actiunile si deciziile unui personaj influentau indirect actiunile altui personaj. Totul era conectat, ca intr-o retea; intr-un final, aceasta „retea” dovendindu-se a fi mult mai fragila decat s-ar fi asteptat cineva.

Bineinteles ca nici din acesta carte nu puteau lipsi cliseele: o iubire imposibila si un sfarsit previzibil. Dar, cu toate acestea, nu sunt chiar asa de agasante. Pe tot parcursul romanului esti captivat de cadrul misterios si fermecator, putand astfel sa le treci cu vederea, fara ca ele sa devina deranjante.

Modalitatea de prezentare a evenimentelor poate fi derutanta. Sau cel putin, la inceput. Eu, am fost cat de cat indusa in eroare. Pana am inceput sa citesc si anii aferenti fiecarui capitol…doooh! Actiunea se intrepatrunde: sunt alternate evenimente din trecut si prezent, ajungand in final sa se intalneasca si sa te elibereze de tensiunea si suspansul acumulat pe parcursul romanului.

Sincer, mi-a placut destul de mult cartea. Un mare plus il constituie povestea relativ unica: autoare a stiut sa dozeze actiunea astfel incat sa te tina in suspans si mister de la inceput si pana la sfarsit. Pe toata intinderea romanului am avut intrebari la care nu gaseam raspuns. Si pentru mine acest element constituie un mare avantaj.

Ii voi da nota 4,5 /5 , si o recomand tuturor iubitorilor de fantasy si mister!

„Secretele au putere, incepe el. Iar acea putere scade daca sunt impartasite, asa incat e bine ca ele sa fie pastrate, chiar bine pastrate. Daca impartasesti secrete, secrete reale, cele importante, chiar si numai unei singure persoane, ele se vor modifica. Daca le scrii, e chiar mai rau, deoarece nimeni nu poate spune cati ochi le-ar putea vedea notate pe hartie, oricat de atent ai fi. Asa incat cel mai bine e sa tii secretele pentru tine atunci cand le ai, sper binele lor, dar si al tau. Asta e, in parte, motivul pentru care azi in lume exista mai putina magie. Magia e secret, iar secretele sunt magice.”

„Trecutul sta pe tine ca zaharul pudra pe degete. Unii oameni reusesc sa scape de el, dar tot mai ramane ceva, evenimentele si lucrurile care te-au impins acolo unde te afli acum.”

Date despre carte: