Recenzie: O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda – Printesa urbana

mde

mde

                   Venirea pe lume a unui bebelus iti schimba perspectiva, prioritatile si tot ceea ce faci se invarte in jurul acestei mogaldete. Cu siguranta lucrurile se schimba si nu vor mai fi niciodata cum erau, sentimentele se intensifica si simti ca ai pentru ce sa traiesti. Din ziua 0 nu iti vei mai pierde noptile in pub-uri, ci facand zone prin camera pentru a alina un pui de om, iti vei face o cafea dimineata si vei reusi sa o bei seara, de curatenie si mancare nici nu se pune problema. Cand mica maimutica doarme, iti vei dori sa te intinzi si tu alaturi de ea pentru a recupera orele de nesomn din timpul noptii. Da, totul se schimba, si te schimbi si tu odata cu puiul de om.

                    Ca proaspata mamica am citit zeci de articole despre cresterea copilului si am cumparat carti de parenting cu teancul. O carte draga mie, este cea a Printesei Urbane (pentru cei care inca nu ati auzit de ea, aici este blogul) si anume „O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda„. Ioana ne prezinta intamplari si sfaturi utile pentru orice parinte. Poti sa plangi, sa razi, sa meditezi. Aceste stari se vor schimba cu fiecare pagina data. Printesa Urbana ne expune fara ocolisuri propria experienta cu cele 2 sarcini, nasteri si cresterea celor doi copii, Sofia si Ivan.
Discutiile dintre ea si Sofia sunt un deliciu pentru fiecare cititor:

  – Sofia, ai gustat cumva din macarons?

– Aaaa…doar am vrut sa vad daca e vreuna buna de tot.

– Si?

– Am uitat. Cred ca iara trebuie sa mai gust.

                In cartea de numai 253 de pagini veti gasi raspunsuri la intrebarile avute de fiecare parinte sau viitor parinte. Cat timp am fost insarcinata, am cautat si citit tot fel de articole si marturii ale mamelor despre sarcina, nastere, acomodarea cu bebelusul. De asemenea am avut tot felul de ganduri, la care nu aveam raspuns: cum o sa se comporte bebelusul, ce o sa fac daca plange, de ce plange, il doare ceva?, daca se imbolnaveste?, si asa mai departe.

                 Regret ca am citit cartea Ioanei abia acum. In ea am gasit marturiile unei persoane la fel de tematoare de necunoscut, o persoana care a decis sa faca cunoscut si celorlalti raspunsurile pe care le-a gasit trecand prin aceste experiente. Daca veti citi cartea, veti gasi relatari privitoare la sarcina si nastere, liste de cumparaturi pt nou nascut, idei despre somn, ponturi pentru diversificare, povestiri din vacanta cu cei mici si multe altele. Autoarea impartaseste cu cititorii sai atat trairile pozitive, cat si cele negative, cele care au lasat urme adanci in sufletul sau, vindecate cu greu.

                    Unul dintre capitolele pe care le-am indragit este intitulat Tatii, in special tatii de fete. Descrierea facuta acestora este adorabila. Aveti mai jos un citat:

Ii recunosti de departe. Seriosi, la costum sau la tricou mulat pe muschi cu tatuaje, cu un elastic de par cu Hello Kitty la mana si un hanorac roziu pe umar, gravitand printre copii ca niste elefanti printre gazele. (…..) Cum o suna ei pe mama fetei sa intrebe de toate. E normal sa alerge dupa baieti la varsta asta? Are voie in balansoar? S-o las sa manance frunze? Am plecat de-a casa si cu trotineta? Care trotineta?

                 Toate povestioarele cuprinse in carte sunt lectii de viata, in care ne vom regasi mai devreme sau mai tarziu.
Recomand cartea tuturor, indiferent de varsta sau sex. Este o lectura usoara, motivanta, care iti da speranta ca orice greu poate fi trecut, ca orice rau poate fi invins.