Recenzie: Miercuri, respiram – Ioana Chicet-Macoveiciuc

Probabil stiti deja ca imi place Printesa Urbana, ii urmaresc postarile si ii citesc cu drag si cartile. Astazi este despre ultima carte a Ioanei si anume, Miercuri, respiram. Daca celelalte volume au fost de parenting sau dedicate celor mici, Miercuri, respiram este un roman destinat tuturor persoanelor care doresc sa citeasca ceva usurel, frumos, trist, inspirat din viata reala, amuzant, cu persoanaje simpatice si intamplari situate la ambele poluri: atat tragice, cat si haioase.

„Mergem pe strada cu durerile noastre surde si nici nu le banuim pe ale celor din jur. Ii invidiem pentru vietile lor, pe care le banuim perfecte, pentru ca doar durerea noastra o putem simti cu adevarat. Dar viata perfecta nu exista. Ma gandeam la noi sase, femei diferite, cu vieti diferite, femei normale, cu nimic special sau deosebite, adunate impreuna la un curs oarecare, intr-o casa oarecare, veche si anonima. Sase povesti, fiecare cu durerea ei, mai mare sau mai mica, fiecare uriasa pentru cea care o traieste.”

       Ideea centrala a romanului este simpla. Sase (viitoare) mamici se intalnesc la un curs de Lamaze, tinut in mansarda unei case, pentru a descoperi noi lucruri despre urmatoarea perioada semnificativa din viata lor, maternitatea.  Insa, mansarda cu pricina va deveni locul conspirativ unde secretele vor iesi la suprafata, experientele vor fi impartasite si o stransa prietenie le va lega pe cele sase tinere. Fiecare dintre ele reflecta un anumit stereotip: mama eroina, viitoarea mama cu un corp de invidiat, picioare lungi, dinti perfecti si un par lung si des, tipa vegana care lucreaza intr-o multinationala, gravida ametita de hormoni si uituca, tanara bogata si organizata pana la ultimul detaliu.

„- Miruna, acum suferi peste limitele si puterile omenesti, e normal sa nu mai vrei sa traiesti, suntem programati sa fugim de durere, mai ales de cea sufleteasca, inclusiv cu pretul vietii. Dar durerea asta va deveni mai putin ascutita, o sa aducem vindecare impreuna, ai incredere. „

       Povestile de viata ale personajelor aduna la un loc cele mai rele scenarii: sotia inselata, barbatul violent, mama care si-a pierdut copilul, o casa pierduta, boli grave, accidente. Ok, fiecare dintre noi avem o experienta mai mult sau mai putin placuta prin care am trecut. Viata nu este roz si nu traim intr-un paradis unde tot ce zboara, se mananca. Totusi, mi se pare putin exagerat faptul ca intr-o miercuri, toate aceste femei trecute prin cele mai grele incercari ale vietii, s-au intalnit si au format o prietenie stransa. Probabil (cu parere de rau) multe persoane se vor regasi in cele de mai sus si vor rezona cu personajele. Povestile se rasfrang asupra cititorului, moment in care asistam la decaderea personajelor, a momentului in care cele mai negre vise, devin realitate. Intr-o masura mai mare sau mai mica, vom resimti durerea personajelor asupra noastra. Pentru acest lucru, am trecut peste mica exagerare mentionata mai sus. Ioana are capacitatea de a atrage cititorul folosind cuvintele potrivite, la momentul potrivit. Astfel, ajungi captivat de poveste fara sa iti dai seama ca deja ai parcurs cele 250 de pagini.

„Asa si cu greul din viata. In primele clipe, cand afli vestea cea rea, totul pare fara iesire. Crezi ca o sa mori de durere si de neputinta. Dar nu mori, nu, omul duce enorm de multe, mult mai multe decat isi poate imagina vreodata. Chiar si cand nu mai poti, tot mai poti un pic. Trebuie doar sa stai pe loc si sa astepti sa te obisnuiesti cu durerea. Apoi, incet-incet, de cele mai multe ori, afli ca negrul nu e atat de dens. Incepi sa vezi nuantele de gri, raza mica de lumina. O prinzi si traiesti mai departe inca o vreme, pana cand te loveste urmatorul intuneric, si iar plangi cu disperare, iar astepti sa te obisnuiesti cu durerea, iar cauti raza de speranta, iar tragi soarele pe strada ta. Si tot asa, iar in final, se cheama c-ai trait cu adevarat, ca ai luptat pentru tot ce ti s-a intamplat bun.”

       Eu am adorat momentele amuzante, mi-a parut rau pentru anumite personaje si am incercat sa imi imaginez cum ar fi traiesti intr-o casnicie toxica unde, in loc de siguranta si sprijin neconditionat, ai parte de certuri zilnice, cuvinte urate si o persoana care nu-ti este alaturi in momentele dificile.
Cu fiecare pagina citita veti intalni multe aspecte nefericite prin care trec cele sase tinere. Totusi, scopul romanului nu este acela de a deprima cititorul. Exista o doza de speranta si de putere in fiecare personaj pentru a face fata provocarilor si pentru a iesi din incurcaturi. Experienta sarcinii si a nou-nascutilor le va schimba principiile, le va da peste cap ordinea si le va aduce fericirea mult cautata.

Puteti cumpara si voi cartea de AICI. O gasiti la pretul de 28 ron si transport gratuit prin curier rapid doar în această librarie online.

       Multumesc celor de la  libraria online Libris pentru prezentul volum. Vreau sa va reamintesc de colectiile de carti online  in romana, carti in engleza, toate disponibile pe site. De asemenea, pe site-ul librariei gasiti jocuri pentru cei mici si cei mari deopotriva, filme, muzica si ceaiuri pentru a face din experienta lecturii, o placere.

Recenzie: Zei americani – Neil Gaiman

Zei americani este prima carte pe care o citesc, scrisa de catre Neil Gaiman. M-am tot invartit in jurul acestui autor, fiind nehotarata cu ce sa incep. Cu putin ajutor din partea unei binecunoscute librarii, si anume libraria online Libris, am primit pentru recenzie prezentul volum. Vreau sa le mulţumesc si sa va reamintesc de colectiile de carti online  in romana, carti in engleza, toate disponibile pe site. Ca si noutati, pe site-ul librariei gasiti jocuri pentru cei mici si cei mari deopotriva, filme, muzica si ceaiuri pentru a face din experienta lecturii, o placere. Aceasta carte o veti gasi la pretul de numai 39 ron si transport gratuit prin curier rapid doar în această librarie online.

Citind Zei americani m-au incercat stari de furie, de ras, uneori de plictiseala. Trecand prin cele peste 600 de pagini, cu o actiune uneori anosta si confuza, am avut momente in care am vrut sa renunt. Trecerea brusca de la realitate la povesti care se petreceau in alte vremuri, completarea cu visele lui Shadow, metaforele intalnite odata la cateva pagini, uneori chiar randuri, ingreuneaza lectura, aceasta fiind de cele mai multe ori greu de urmarit. Cu toate acestea, exista acel ceva seducator, magnetizant, care te tine aproape de paginile cartii.

          Subiectul principal pe care Neil Gaiman il atinge, este confruntarea dintre zeii antici si zeii contemporani, o problema controversata in ziua de azi. Este cu certitudine un adevar, faptul ca oamenii au uitat incet incet de zeii vechi, de sacrificiile dedicate lor, de templele construite (unele persoane din Romania l-ar contrazice pe Gaiman, deorece avem mai multe biserici decat scoli sau spitale), indreptandu-si atentia spre stiinta, dezvoltare, internet, bani. Oamenii pierd ore bune din viata stand in fata televizorului, al calculatorului, al telefonului, vanzandu-si, la figurat, sufletul acestor masinarii cu efecte hipnotizante.

„Acestia sunt zei care au disparut din amintire. Chiar si numele lor a fost uitat. Oamnii care i-au venerat au fost si ei uitati, precum zeii lor. Totemurile lor au fost sfaramate si daramate de mult timp. Ultimii lor preoti au murit fara sa transmita altora secretele lor. Zeii mor. Iar atunci cand mor cu adevarat, nu-i plange nimeni si nu-i tine minte nimeni. Ideile sunt mai greu de ucis decat oamanii, dar pana la urma pot fi ucise si ele.„

„…in America au aparut zei noi, care se straduiesc sa creasca, folosindu-se de fiecare farama de credinta: zeii cartilor de credit si ai autostrazilor, ai internetului si ai telefonului, ai radioului, ai spitalelor si ai televiziunii, zei ai maselor plastice, ai telefoanelor mobile si ai neonului. Zei increzuti, fapturi grase si neghioabe, pline de noutatea si de importanta lor. Ei sunt constienti de existenta noastra, se tem de noi si ne urasc, zise Odin. Va inselati singuri daca va inchipuiti ca lucrurile stau altfel. Ei ne vor distruge daca vor putea.„

          Actiunea propriu-zisa il are in centru pe Shadow, un personaj misterios, cu un trecut infractional, fost puscarias, indurerat si bantuit de moartea sotiei sale, Laura. Atras intr-un bar de catre dl. Wednesday, acestia pornesc intr-o stranie calatorie de-a lungul Americii. Lucrurile se precipita, iar zeii vechi si noi isi fac aparitia deghizati sub cele mai bizare forme. Totul decurge intr-o maniera utopica; dupa cum am mentionat si mai sus, actiunea propriu-zisa fiind o mixtura de momente reale, prezente, povestioare, flashback-uri, vise ciudate si  plasmuiri.

              Pe parcurs intalnim zei mitologici, de care am auzit cu totii din legende: Thor al tunetelor, Odin cel carunt, Tyr cel cu o singura mana, Loki, divinitatea inselatoriei si metamorfozei, dar si pe spiridusi (Clurichaun – spiridus nocturn apartinand folclorului irlandez) si banshee (spirit feminin, mesager al mortii si al lumii de dincolo). Suparati pentru ca oamenii i-au uitat, indreptandu-si atentia si veneratia catre zeii noi, acestia iau forma unor persoane care-si ineaca amarul in bautura, droguri, si se descurca in societate recurgand la fapte imorale. Mai jos gasiti unul dintre fragmentele pe care eu le ador si le-am citit cu sufletul la gura. Acesta ilustreaza perfect durerea zeilor vechi, tradati si abandonati:

„Cand oamenii au venit in America, ne-au adus cu ei. Am venit aici in mintile lor si am prins radacini. Am calatorit odata cu cei care veneau de peste ocean ca sa colonizeze noua lume. Curand, oamenii care crezusera in noi ne-au abandonat, si-au amintit de noi doar ca niste fapturi din tara de origine, ca de niste fiinte care nu venisera cu ei in lumea cea noua. Cei care ne venerau au murit sau au incetat sa mai creada in noi, iar noi am ramas, speriati si parasiti, doar cu stropii de credinta ramasi pe ici, pe colo. Si ne-am descurcat cum am putut. Am ramas undeva, la marginea lumii, nebagati in seama. Trebuie sa recunoastem ca avem o influenta redusa. Ii inselam pe oameni, luam ce ne trebuie, ne descurcam; ne depravam si bem prea mult; furam, escrocam si traim la marginea societatii. Zei vechi intr-o lume noua si fara zei.„

          Confruntarea aceasta dintre zeii vechi si noi, este de fapt, doar fundatia pe care Gaiman construieste intreaga actiune. Povestea este mult mai complexa, scrisa impecabil, cu personaje atipice si dialoguri ametitoare. Sunt sigura ca va veti delecta cu istorisirea lui Gaiman, cu atat mai mult cu cat indragiti si mitologia.

MULTUMESC LIBRARIEI ONLINE LIBRIS PENTRU OCAZIA OFERITA DE A CITI SI RECENZA ACEASTA CARTE!

 

Recenzie: O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda – Printesa urbana

mde

                   Venirea pe lume a unui bebelus iti schimba perspectiva, prioritatile si tot ceea ce faci se invarte in jurul acestei mogaldete. Cu siguranta lucrurile se schimba si nu vor mai fi niciodata cum erau, sentimentele se intensifica si simti ca ai pentru ce sa traiesti. Din ziua 0 nu iti vei mai pierde noptile in pub-uri, ci facand zone prin camera pentru a alina un pui de om, iti vei face o cafea dimineata si vei reusi sa o bei seara, de curatenie si mancare nici nu se pune problema. Cand mica maimutica doarme, iti vei dori sa te intinzi si tu alaturi de ea pentru a recupera orele de nesomn din timpul noptii. Da, totul se schimba, si te schimbi si tu odata cu puiul de om.

                    Ca proaspata mamica am citit zeci de articole despre cresterea copilului si am cumparat carti de parenting cu teancul. O carte draga mie, este cea a Printesei Urbane (pentru cei care inca nu ati auzit de ea, aici este blogul) si anume „O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda„. Ioana ne prezinta intamplari si sfaturi utile pentru orice parinte. Poti sa plangi, sa razi, sa meditezi. Aceste stari se vor schimba cu fiecare pagina data. Printesa Urbana ne expune fara ocolisuri propria experienta cu cele 2 sarcini, nasteri si cresterea celor doi copii, Sofia si Ivan.
Discutiile dintre ea si Sofia sunt un deliciu pentru fiecare cititor:

  – Sofia, ai gustat cumva din macarons?

– Aaaa…doar am vrut sa vad daca e vreuna buna de tot.

– Si?

– Am uitat. Cred ca iara trebuie sa mai gust.

                In cartea de numai 253 de pagini veti gasi raspunsuri la intrebarile avute de fiecare parinte sau viitor parinte. Cat timp am fost insarcinata, am cautat si citit tot fel de articole si marturii ale mamelor despre sarcina, nastere, acomodarea cu bebelusul. De asemenea am avut tot felul de ganduri, la care nu aveam raspuns: cum o sa se comporte bebelusul, ce o sa fac daca plange, de ce plange, il doare ceva?, daca se imbolnaveste?, si asa mai departe.

                 Regret ca am citit cartea Ioanei abia acum. In ea am gasit marturiile unei persoane la fel de tematoare de necunoscut, o persoana care a decis sa faca cunoscut si celorlalti raspunsurile pe care le-a gasit trecand prin aceste experiente. Daca veti citi cartea, veti gasi relatari privitoare la sarcina si nastere, liste de cumparaturi pt nou nascut, idei despre somn, ponturi pentru diversificare, povestiri din vacanta cu cei mici si multe altele. Autoarea impartaseste cu cititorii sai atat trairile pozitive, cat si cele negative, cele care au lasat urme adanci in sufletul sau, vindecate cu greu.

                    Unul dintre capitolele pe care le-am indragit este intitulat Tatii, in special tatii de fete. Descrierea facuta acestora este adorabila. Aveti mai jos un citat:

Ii recunosti de departe. Seriosi, la costum sau la tricou mulat pe muschi cu tatuaje, cu un elastic de par cu Hello Kitty la mana si un hanorac roziu pe umar, gravitand printre copii ca niste elefanti printre gazele. (…..) Cum o suna ei pe mama fetei sa intrebe de toate. E normal sa alerge dupa baieti la varsta asta? Are voie in balansoar? S-o las sa manance frunze? Am plecat de-a casa si cu trotineta? Care trotineta?

                 Toate povestioarele cuprinse in carte sunt lectii de viata, in care ne vom regasi mai devreme sau mai tarziu.
Recomand cartea tuturor, indiferent de varsta sau sex. Este o lectura usoara, motivanta, care iti da speranta ca orice greu poate fi trecut, ca orice rau poate fi invins.

Recenzie: Domnul Ibrahim şi florile din Coran – Eric-Emmanuel Schmitt

Am primit “Domnul Ibrahim si florile din Coran de Eric-Emmanuel Schmitt“  pentru recenzie de la librăria online Libris. Vreau să le mulţumesc şi să vă reamintesc de colecţiile de cărţi online  în română, cărţi în engleză, toate disponibile pe site. Această carte o veţi găsi la preţul de numai 20  ron şi transport gratuit prin curier rapid doar în această librărie online.

Cred că ştiţi deja ca Schmitt este unul dintre autorii mei preferaţi, şi că volumele sale m-au fascinant întotdeauna.

Domnul Ibrahim si florile din Coran face parte din Ciclul Invizibilului, alaturi de alte 5 carticele, fiecare dintre ele atingand o anumita tema religioasa: ateismul (Oscar si Tanti Roz), budismul (Milarepa), iudaismul (Copilul lui Noe), etc.

Acţiunea acestui volum prezinta povestea lui „Momo” (Moise), un baiat aflat in cautarea sensului vietii si fericirii. Traind alaturi de un tata mereu absent si fara o mama care sa ii poarte de grija, Momo gaseste sprijin in Domnul Ibrahim, un vanzator la coltul strazii. Domnul Ibrahim il va ajuta pe tanarul baiat sa se descopere, il va invata cum sa faca fata problemelor nepravazute, si mai presus de orice, ii va dezvalui frumusetea ascunsa chiar si in cele mai mici lucruri.

Chiar daca este o poveste care implica personaje cu un trecut tragic, cu o poveste trista, puse de nenumarate ori fata in fata cu evenimente mai putin placute, volumul Domnul Ibrahim si florile din Coran, este scris intr-o maniera optimista, invatandu-ne sa apreciem viata, in fiecare moment si in fiecare clipa.

Ce am invatat EU din aceasta carticica? Ei bine, am invatat ca toleranta si rabdarea sunt necesare pentru a reusi intr-o prietenie; am invatat ca pentru a fi fericit nu trebuie sa depinzi de altcineva, ci tebuie sa razbati pentru a-ti implini telurile; am invatat ca dragostea iti poate oferi fluturi in stomac, dar si dezamagiri; am invatat sa am SPERANTA.

Sunt sigura ca fiecare cititor va gasi in aceasta carticita un factor motivant, o lectie de viata sau cel putin o fraza care sa il inspire si il ajute in momentele mai complicate. Fiecare dintre noi este un mic „MOMO” si fiecare dintre noi are un domn IBRAHIM ca model in viata. Schmitt foloseste personaje comune si situatii banale, si totusi reuseste sa transmita emotii puternice.

Va recomand sa cititi aceasta carticica! Poate fi raspunsul de care aveti nevoie intr-o situatie mai dificila.

Mulțumesc librăriei online LIBRIS pentru ocazia oferită de a citi și recenza această carte!

Date despre carte:

• Titlul în română: Domnul Ibrahim si florile din Coran
• Traducere de: Paola Bentz-Fauci
• Editura: Humanitas
• An Aparitie: 2013
• Nr. pagini: 76
• Unde o puteti gasi: Libris

Recenzie: Banii nu gandesc – Hanno Beck

În volumul de faţă, Hanno Beck a adunat o serie de povestiri mai mult sau mai puţin amuzante şi ironice despre efectul de turmă în acţiunile bursiere, despre incapacitatea noastră de a aduna o rezervă financiară pentru bătrâneţe, despre câţi bani ajungem să cheltuim anual pe nimicuri, şi nu în ultimul rând despre faptul că suntem uşor influenţaţi de o vorbă bine plasată şi cădem de îndată în cursa agenţilor de marketing.

Citind această carte, NU vom deveni imediat experţi în afaceri şi NU vom investi fără greş în acţiuni profitabile, ci vom reuşi să privim dintr-o altă perspectivă evenimentele financiare cu care ne confruntăm. Sunt de părere că scopul lui Beck a fost să ne facă capabili să … CONTINUAREA AICI!

Ultima vrajitoare din Transilvania – Mathias- Anna Vary

Mathias reprezinta volumul 2 din trilogia Ultima vrajitoare din Transilvania, scrisa de Anna Vary.  Aceasta mi-a fost oferita pentru recenzie de catre editura Herg Benet, carora doresc sa le multumesc foarte mult.

Datorita finalului neasteptat si brusc al primului volum, abia asteptam sa aflu continuarea aventurii Alexandrei in satul V. Volumul II are o actiune mai intensa si in acelasi timp, mai neobisnuita. Trei sferturi din evenimente se petrec in Bucurestiul agitat, si doar o mica parte se petrece pe taramul mistic al satului V. Mi-a placut mai mult atmosfera primului volum, cu toate misterele si legendele ce planau asupra satului, cu locuitorii sai izolati, bizari si enigmatici, dar nici cadrul creat aici, nu se lasa mai prejos.

In acest volum, Alexandra incearca sa isi restabileasca o ordine fireasca in viata sa de adolescenta, sa uite de toate  intamplarile ciudate petrecute in acea vacanta de vara. Insa, toata aceasta straduinta, este naruita in momentul in care mama sa  isi prezinta la cina noul iubit. Incepand din acest moment, actiunea o ia razna, iar evenimentele se succed cu o viteza ametitoare.

La capitolul personaje, cel care se afla in centrul atentiei este Mathias. Astfel, aflam si partea lui de poveste, si ajungem sa ii intelegem dragostea ce i-o poarta Contesei Aneke, dar si suferintele prin care trece. Cred ca Mathias este personajul tragic al acestei povesti, el fiind cel care are cel mai mult de indurat de pe urma „toanelor” lui Aneke, dar si a celorlalte personaje.

Un punct slab l-a constinuit personajul Alexandrei, sau mai exact, evolutia acesteia. In timp ce, personalitatea celorlalti s-a amplificat, iar ei, ca si persoane au progresat, Alexandra a stagnat, si s-a lasat dusa de val, avand un rol neinsemnat in derularea evenimentelor.

Un punct forte al acestui roman, il constituie faptul ca ne sunt dezvaluite o parte din acele taine care planau asupra lui Mathias, Aneke, Nori, Lorena.  Finalul a fost unul pe masura, Aneke reusind sa isi puna in aplicare planul de razbunare, acesta insa, provocand efecte nefaste asupra tuturor persoanelor implicate.

Eu una, abia astept urmatorul volum al trilogiei – „ALEXANDRA”. Mai jos aveti si coperta:

Multumesc Editurii Herg Benet pentru ocazia oferita de a citi si recenza aceasta carte!

Date despre carte:

• Titlul in romana: Ultima vrajitoare din Transilvania. Volumul II – Mathias
• Titlul original: Ultima vrajitoare din Transilvania. Volumul II – Mathias
• Editura: Herg Benet
• An Aparitie: 2013
• Nr. pagini: 288
• Unde o puteti gasi: Libraria Herg Benet

Ultima vrajitoare din Transilvania – Contesa Aneke – Anna Vary

Inainte de a scrie aceasta recenzie, doresc sa multumesc editurii Herg Benet pentru ocazia acordata de a citi aceasta carte.  Herg Benet este o editura relativ noua pe piata romaneasca, infiintata la sfarsitul anului 2010, si al carui obiectiv general este spirijinirea si promovarea tinerilor autori romani. Este extraordinar faptul ca exista persoane care apreciaza si sustin literatura romaneasca contemporana.

Am vazut ca tot circulau diverse postari si recenzii cu titlurile acestei edituri. Cu oarecare retineri, mi-am spus ca este timpul sa incerc si eu ceva. Rezultatul a fost unul incantator. Nu ma asteptam sincer sa imi placa asa mult Ultima vrajitoare din Transilvania.

Primul volum – Contesa Aneke – o aduce in prim-plan pe Alexandra, o adolescenta tipica, din Bucuresti, cu o personalitate puternica, care nu face exceptie de la regula: este rebela, incapatanata, nesupusa, curioasa si cu o atractie irezistibila spre cunoastere, mister si…. belele. Trimisa de parinti in Transilvania, in satul V, pe timpul vacantei de vara, Alexandra va descoperi un taram uitat de timp, plin de mituri si populat de bastinasi bizari. Insa, locul de maxima importanta al acestui sat il reprezinta ruina unui vechi castel enigmatic, asupra caruia planeaza o legenda infricosatoare. Aneke a fost contesa care a locui in acest castel, si in jurul careia au fost tesute cele mai stranii credite. Ca personaj secundar, ea va juca un rol important in desfasurarea evenimentelor.

Mi s-au parut un pic nonconformiste relatiile dintre Alexandra si parintii/fratele ei. Dar acest lucru nu face decat sa consolideze cadrul creat si sa confere o ambianta autentica. De asemenea, replicile dintre personaje decurg normal, nu sunt exagerate sau superficiale.

Cadrul creat de catre Anna Vary are toate elementele necesare pentru a te introduce in acea atmosfera mistica.  Pe primul loc se afla mediul de desfasurare al actiunii: acel castel intunecat si „bantuit”, o padure plumburie ce inconjoara satul si un cimitir obscur. Pe al doilea loc se afla personajele: lasandu-i la o parte pe Alexandra si fratele ei, si referindu-ma stric la locuitorii satului V, acestia sunt unele dintre cele mai indoilenice caractere create. Nu stii la ce sa te astepti din partea lor. Mai lipsea o coloana sonora, si aveam tot tacamul.

Derularea evenimentelor este rapida, neavand astfel timp sa te plictisesti. Intr-adevar, nu are o actiune surprinzatoare, dinamica sau foarte intensa, insa, povestile, satul in sine si tainele ce plutesc asupra lui, fac ca structura acestui roman sa fie captivanta. Finalul te tine cu sufletul de gura, si, in loc sa descurce itele povestii, mai rau le incurca.  Chiar sunt curioasa cum vor evolua lucrurile. In concluzie, abia astept sa ma apuc de volumul 2.

Nota: 4/5

Date despre carte:

• Titlul in romana: Ultima vrajitoare din Transilvania
• Titlul original: Ultima vrajitoare din Transilvania
• Editura: Herg Benet
• An Aparitie: 2012
• Nr. pagini: 256
• Unde o puteti gasi: Libraria Herg Benet

Castelul din nori s-a sfaramat – Stieg Larsson

Castelul din nori s-a sfaramat este al treilea volum din trilogia Millennium, scrisa de catre Stieg Larsson, si aparuta la editura Trei. Nu ma gandeam ca voi simti un asa gol, dupa terminarea ei. Cel mai tare ma frustreaza faptul ca trebuiau sa fie 10 VOLUME in serie. De ce ai murit Larsson?? De ce?? Si in acest volum actiunea nu se lasa mai prejos fata de celalalte doua. Este intensa si te tine ca pe ace. Au loc deconspirari si asasinate, iar marile puteri decad. Personajele principale trec prin situatii „deosebite” si trebuie sa-si adune toate fortele pentru a putea face fata evenimentelor.

Lisbeth….. dupa toate probele si intamplarile nefericite prin care a trecut in volumul doi, nu stiu cum poate merge mai departe. Ea impresioneaza in continuare prin inteligenta, creativitate, tarie de caracter, forta. Este modelul ce caracterizeaza o femeie puternica. O femeie care, oricat de grele, crunte si suferinde ar fi incercarile la care este supusa, nu va ceda, ci va cauta o cale pentru a razbate. Este tipul care se ridica atunci cand este doborata si din calea careia ai face bine sa….. fugi, deoarece razbunarea ei este nimicitoare.

Mikael….este tipul de barbat influent si dominant. Si in acest volum el va dezvalui secrete de stat si  va demasca persoane cunoscute cu indeletniciri mai putin ortodoxe. Mi-a placut cum a evoluat pe parcursul acestei carti. S-a dovedit a fi un prieten de nadejde pentru Lisbeth, si chiar pentru Erika.

In continuare, modalitatea de scriere a lui Larsson a ramas impecabila. Descrierile sunt nelipsite, bine detaliate, dar in acelasi timp incitante, cursul evenimentelor are intorsuri si rasturnari, iar viteza cu care acestea se petrec este ametitoare. Cei care l-au mai citit pe Larsson ii cunosc stilul. Cred ca este printre putinii autori la care toate aceste detalii minutios prezentate, nu te plictisesc. Sau cel putin asa este in cazul meu. Dai pagina dupa pagina, fara sa ai idee cat de repede trece timpul.

Am incercat sa aman cat de mult am putut citirea ultimelor pagini. Stiam ca dupa acestea, nu va mai exista un volum 4. Si exact cum banuiam, cand faptul a fost consumat, am ramas cu un gust amar. Am citit epilogul, si parca mai vroiam. Acesta diferaaaa mult fata de finalurile „abrupte” pe care Stieg obisnuia sa le scrie.

CONCLUZIE: Cititi trilogia MILLENNIUM si nu veti regreta!!!! :)) O recomand persoanelor in cautare de thriller, actiune, suspans, mister, toate presarate cu o doza de romantism si umor!!

NOTA: 5/5

Date despre carte:

• Titlul in romana: Castelul din nori s-a sfaramat
• Titlul original: Luftslottet som sprängdes
• Editura: Trei
• An Aparitie: 2009
• Nr. pagini: 864
• Unde o puteti gasi: Editura Trei
  

Scafandrul si fluturele – Jean-Dominique Bauby – minirecenzie

Este greu sa vorbeste despre o astfel de carticica, de numai 118 pagini. Este greu, pentru ca fiecare pagina a ei te macina si te seaca pe dinauntru. Este si mai greu, deoarece aceasta carte nu este o simpla fantezie, ci, este o colectie de ganduri si sentimente, afecte si marturisiri coplesitoare, ale unui fost om prosper si faimos, ajuns intr-o perioada „degradabila” a vietii sale. Cartea impresioneaza si prin modalitatea – aproape ireala – in care a fost scrisa.  Te minuneaza si te intristeaza in acelasi timp.

Jean-Dominique Bauby, fost editor al revistei ELLE, a avut o viata  imbelsugata si populara, pana in anul 1995, cand totul s-a prabusit si toate visele sale au fost ruinate. In urma unui accident, se trezeste complet paralizat, singurul organ functionabil fiind ochiul sau stang.  Aceasta conditie deplorabila se numeste „Locked-in syndrome”. Adica, Bauby era complet constient de tot ce se intampla in jurul sau, insa nu se putea misca sau comunica verbal. Si in ciuda acestei agonii, el reuseste sa dea viata prezentei carti. Este traumatizant sa observi cum poate decadea viata unui om la stadiul de regresie infantila, doar intr-o fractiune de secunda. 😦

Nu stiu cum sa va fac sa intelegeti, dar cartea asta trebuie citita din mai multe motive. In primul rand, pentru faptul ca este unica datorita procedurii anevoiase in care a fost scrisa, si in al doilea rand, pentru faptul ca fiecare pagina a sa, este plina de emotii si sentimente puternice. Nu are o actiune alerta, personaje suspecte sau rasturnari de situatie. Iti reda insa, povestea unui vieti chinuite.

Va las cateva citate sa va convingeti:

„..Brigitte vine sa puna in functiune bratele si picioarele anchilozate. Numim asta „mobilizare”, cu o terminologie martiala care se dovedeste ridicola cand te uiti la biata trupa: treizeci de kg pierdute in douazeci de saptamani. Nu contam pe un asa rezultat cand, cu opt zile inainte de accident, m-am hotarat sa tin regim”.

„Carevasazica, nu doar eram exilat, paralizat, mut, pe jumatate surd, privat de orice placere si redus la o existenta de meduza – in plus, mai si aratam ca un monstru”.

„Se sarbatoreste ziua tatilor. Inainte de accident, nu simteam nevoia sa trecem in calendarul nostru si aceasta intalnire fortata, dar, acum, petrecem impreuna toata ziua asta simbolica poate tocmai pentru a demonstra ca o caricatura, o umbra, o frantura de tata ramane, totusi, un tata”.

Never let me go – Kazuo Ishiguro

In momentul in care am inceput aceasta carte am avut asteptari foarte mari de la ea. In primul rand pentru faptul ca era mult laudata in stanga si in dreapta, si in al doilea rand pentru faptul ca vizionasem filmul, iar acesta fusese pe gustul meu. Ma asteptam ca romanul sa fie muuult mai bun ca filmul, dar trebuie sa va spun ca in acest caz „filmul bate cartea”. Stiu ca vor fi multi care ma vor lua la fugarit: „Cum de pot afirma ca nu este o carte buna”, dar chiar am ajuns la concluzia ca am citit-o fortat si abia, ABIA am ajuns la finalul ei.

Acest roman are un subiect foarte interesant, original si sensibil, dar imi pare extrem de rau ca nu a fost valorificat indeajuns. Ar fi putut fi o carte exceptionala. Avem un grup de persoane, crescute in umbra, in locatii uitate. Aceste persoane au destinul prescris si nu pot face nimic pentru al schimba.  Sunt persoane stigmatizate de restul societatii, aceasta etichetare permitand mentinerea prejudecatilor si provocand jena. Nu va voi spune si motivul pentru care sunt tratati astfel. Daca stiti asta, stiti aproape tot ce se intampla in carte. Mor de ciuda ca subiectul nu a fost tratat mai bine. Cred ca aceasta carte ar putea avea un impact puternic asupra persoanelor care nu stiu nimic despre ea sau nu au vazut filmul. Altfel, imi e teama ca va dezamagi.

Sa va spun ce m-a deranjat: In primul si in primul rand, modalitatea de scriere bulversanta. Daca la inceput o sa vi se para interesanta, pe parcursul romanului va ajunge sa va irite. Sa va dau un exemplu: Kathy incepe sa isi aduca aminte de copilaria ei la Hailsham. Incepe sa povesteasca despre un eveniment petrecut la un lac, apoi isi aduce aminte de o banca, si incepe sa spuna de ce este aceasta importanta, si aducandu-si aminte de un alt eveniment petrecut la banca respectiva, incepe sa-l  povesteasca si pe acela, , ajungand ca dupa 20 de pagini sa povesteasca ce anume vroia sa evidentieze prima data. Sper ca ati inteles. Ei bine, asa este toata cartea. Pe mine cel putin, m-a scos din sarite.

In al doilea rand, nu mi-a placut actiunea romanului. Se desfasoara mult, mult prea incet. Este o carte subtire, de numai 282 de pagini, si sunt de parere ca in aceste pagini nu ar fi trebuit sa existe pasaje intregi pe care sa le citesc pe diagonala. Din contra, ar fi trebuit sa ma tina cu sufletul la gura, si sa tremur de nerabdare sa ii citesc finalul. A reusit doar sa imi lase un gust amar. Inteleg ca nu toate cartile au elemente surpriza sau rasturnari de situatie, dar au altceva care le fac speciale.  Cartea asta ar fi trebuit sa fie plina de emotie si sentimente puternice. Cand m-am apucat de ea, ma asteptam sa imi rupa inima in bucatele, bucatele. 😦

In al treilea rand, sunt personajele. M-a agasat atitudinea lor, si indiferenta de care au dat dovada. Cu toate ca stiau care le este soarta, nu au facut nimic in privinta asta. SA INCERCE MACAR sa schimbe ceva. Ei doar s-au multumit cu aceasta situatie, fara sa incerce sa o depaseasca, cu toate ca in joc era viata lor. Nici macar in ultimele 20 de pagini, cand este totul dezvaluit, nu au ridicat un deget.

Subiectul in sine al acestei carti este controversat. Mi-ar fi placut sa aflu mai multe detalii, despre procedura, despre persoanele care au implementat acest plan si cum au ajuns in aceasta situatie, tinand cont ca actiunea se intampla in anii 1990. Din cate am citit, acest roman se incadreaza in categoria distopiilor, dar, actiunea nu ar fi trebuit sa se intample undeva in viitor?? Pe undeva pe aici, lucrurile se bat cap in cap. Eu una moor, moor de ciuda ca acest subiect nu a fost expus la adevarata sa valoare. Sunt foarte frustrata si suparata.

Sunt curioasa, a mai citit cineva cartea? Ce parere aveti despre ea?

Ii voi data nota 2/5 (pentru subietul cartii in general, si nu pentru modul in care a fost prezentat)

„Madame was afraid of us. But she was afraid of us in the same way someone might be afraid of spiders. We hadn’t been ready for that. It had never occurred to us to wonder how we would feel, being seen like that, being the spiders”. 

Date despre carte:

• Titlul in romana: Sa nu ma parasesti
• Titlul original: Never Let Me Go
• Editura: faber and faber
• An Aparitie: 2005
• Nr. pagini: 282