Inainte sa adorm – S.J. Watson

descărcare (1)Inainte sa adorm este o carte pe care, ori o vei indragi de la primele randuri, ori te va plictisi pana la sfarsit. Totusi, tind sa cred ca sunt putine persoane care nu au agreat-o.

Cum ar fi, daca intr-o zi te-ai trezi intr-o camera straina, cu un barbat necunoscut alaturi? Prima oara, probabil vei crede ca ai intrecat masura la bautura si ai pierdut firul evenimentelor din noaptea precedenta. Dar mai apoi, cand te vei zari in oglinda, nu te vei recunoaste. Te vei uita la mainile incretite, la trupul deformat si la ochii ridati, si nu iti vei da seama cand ai imbatranit cu 20 ani. Cu o zi inainte te stiai tanara si plina de vitalitate. Ai putea face fata unui astfel de soc? Si mai rau, ai putea rezista unor astfel de emotii zi de zi? Vei putea avea o constiinta impacata, stiind ca dupa fiecare noapte consumata, te vei trezi o persoana straina, intr-o casa straina, cu un sot pe care nu il recunosti, si cu un set de amintiri ancorate in copilarie/adolescenta? Eu sigur NU.

Incercati sa v-o imaginati intr-o astfel de ipostaza pe Christine, personajul principal al acestui roman, victima unui „accident” petrecut in tinerete. Pentru ea, fiecare dimineata reprezinta inceputul unui nou calvar. Datorita doctorului Nash, aceasta va incepe sa tina un jurnal, pe care il va reciti zi de zi. Din acest moment, incep „surprizele”. Christine va descoperi fapte si lucruri bine ascunse si tainuite de catre sotul ei, va pune cap la cap evenimentele, iar in final, va fi izbita de o realitate cutremuratoare.

Romanul nu are foarte multe personaje. Sunt cateva caractere cheie, in jurul carora se invarte toata aceasta actiune. Ben, sotul Christinei, va juca un rol foarte important in derularea evenimentelor. Ca si debutant, Watson a reusit sa creeze personaje puternice, cu personalitati autentice si foarte complexe din punct de vedere psihologic. De exemplu, comportamentul disimulat al unora, va va contraria si fascina simultan.dsc03545

Actiunea nu este foarte alerta sau foarte animata, dar cu siguranta te va emotiona si captiva. Uneori, poate deveni anosta, datorita faptului ca jurnalul Christinei este redat zilnic. Nu va imaginati ca este un simplu copy-paste, ci doar faptul ca anumite evenimente sunt repetate. Pe mine nu m-a deranjat foarte tare acest aspect, deoarece sunt introduse treptat si elemente cheie,  care vor ajuta in final la alcatuirea enigmaticului puzzle. Sfarsitul isi merita toata asteptarea, iar ultimele capitole te tin ca pe jar. Va spun sincer ca sunt geniale, si nu veti sti cum sa le cititi mai repede.

Pe mine m-a impresionat acest roman, si consider ca va fi pe placul oricarui tip de cititor. Iti poti da seama cu usurinta de munca depusa de catre autor, pentru a redacta  un debut de succes. Cartea mai primeste o bila alba pentru documentarea in amanunt asupra tulburarilor de memorie. Pe parcursul romanului am intalnit multe notiuni medicale, bine argumentate, acestea participand la atmosfera faurita.

Nota: 5/5 

Multumesc Editurii Trei pentru ocazia oferita de a citi si recenza aceasta carte!

Date despre carte:

  • Titlul in romana: Inainte sa adorm
  • Titlul original: Before I Go to Sleep
  • Editura: Trei
  • An Aparitie: 2011
  • Nr. pagini: 440
  • Unde o puteti gasi: Editura Trei

Never let me go – Kazuo Ishiguro

ishiguro-never-let-me-goIn momentul in care am inceput aceasta carte am avut asteptari foarte mari de la ea. In primul rand pentru faptul ca era mult laudata in stanga si in dreapta, si in al doilea rand pentru faptul ca vizionasem filmul, iar acesta fusese pe gustul meu. Ma asteptam ca romanul sa fie muuult mai bun ca filmul, dar trebuie sa va spun ca in acest caz „filmul bate cartea”. Stiu ca vor fi multi care ma vor lua la fugarit: „Cum de pot afirma ca nu este o carte buna”, dar chiar am ajuns la concluzia ca am citit-o fortat si abia, ABIA am ajuns la finalul ei.

Acest roman are un subiect foarte interesant, original si sensibil, dar imi pare extrem de rau ca nu a fost valorificat indeajuns. Ar fi putut fi o carte exceptionala. Avem un grup de persoane, crescute in umbra, in locatii uitate. Aceste persoane au destinul prescris si nu pot face nimic pentru al schimba.  Sunt persoane stigmatizate de restul societatii, aceasta etichetare permitand mentinerea prejudecatilor si provocand jena. Nu va voi spune si motivul pentru care sunt tratati astfel. Daca stiti asta, stiti aproape tot ce se intampla in carte. Mor de ciuda ca subiectul nu a fost tratat mai bine. Cred ca aceasta carte ar putea avea un impact puternic asupra persoanelor care nu stiu nimic despre ea sau nu au vazut filmul. Altfel, imi e teama ca va dezamagi.

Sa va spun ce m-a deranjat: In primul si in primul rand, modalitatea de scriere bulversanta. Daca la inceput o sa vi se para interesanta, pe parcursul romanului va ajunge sa va irite. Sa va dau un exemplu: Kathy incepe sa isi aduca aminte de copilaria ei la Hailsham. Incepe sa povesteasca despre un eveniment petrecut la un lac, apoi isi aduce aminte de o banca, si incepe sa spuna de ce este aceasta importanta, si aducandu-si aminte de un alt eveniment petrecut la banca respectiva, incepe sa-l  povesteasca si pe acela, , ajungand ca dupa 20 de pagini sa povesteasca ce anume vroia sa evidentieze prima data. Sper ca ati inteles. Ei bine, asa este toata cartea. Pe mine cel putin, m-a scos din sarite.

In al doilea rand, nu mi-a placut actiunea romanului. Se desfasoara mult, mult prea incet. Este o carte subtire, de numai 282 de pagini, siNever-Let-Me-Go-andrew-garfield-20863890-1276-544 sunt de parere ca in aceste pagini nu ar fi trebuit sa existe pasaje intregi pe care sa le citesc pe diagonala. Din contra, ar fi trebuit sa ma tina cu sufletul la gura, si sa tremur de nerabdare sa ii citesc finalul. A reusit doar sa imi lase un gust amar. Inteleg ca nu toate cartile au elemente surpriza sau rasturnari de situatie, dar au altceva care le fac speciale.  Cartea asta ar fi trebuit sa fie plina de emotie si sentimente puternice. Cand m-am apucat de ea, ma asteptam sa imi rupa inima in bucatele, bucatele. 😦

In al treilea rand, sunt personajele. M-a agasat atitudinea lor, si indiferenta de care au dat dovada. Cu toate ca stiau care le este soarta, nu au facut nimic in privinta asta. SA INCERCE MACAR sa schimbe ceva. Ei doar s-au multumit cu aceasta situatie, fara sa incerce sa o depaseasca, cu toate ca in joc era viata lor. Nici macar in ultimele 20 de pagini, cand este totul dezvaluit, nu au ridicat un deget.

Subiectul in sine al acestei carti este controversat. Mi-ar fi placut sa aflu mai multe detalii, despre procedura, despre persoanele care au implementat acest plan si cum au ajuns in aceasta situatie, tinand cont ca actiunea se intampla in anii 1990. Din cate am citit, acest roman se incadreaza in categoria distopiilor, dar, actiunea nu ar fi trebuit sa se intample undeva in viitor?? Pe undeva pe aici, lucrurile se bat cap in cap. Eu una moor, moor de ciuda ca acest subiect nu a fost expus la adevarata sa valoare. Sunt foarte frustrata si suparata.

Sunt curioasa, a mai citit cineva cartea? Ce parere aveti despre ea?

Ii voi data nota 2/5 (pentru subietul cartii in general, si nu pentru modul in care a fost prezentat)

„Madame was afraid of us. But she was afraid of us in the same way someone might be afraid of spiders. We hadn’t been ready for that. It had never occurred to us to wonder how we would feel, being seen like that, being the spiders”. 

Date despre carte:

  • Titlul in romana: Sa nu ma parasesti
  • Titlul original: Never Let Me Go
  • Editura: faber and faber
  • An Aparitie: 2005
  • Nr. pagini: 282

Micutele Mincinoase – Vol 1+ Impecabil – Vol 2 – Sara Shepard – Book to movie #4

RECENZIE CARTI:

Micutele_mincinoaseTerminand lista lecturilor cutremuratoare (vezi recenziile cartilor „5 ani la Auschwitz” si „Fabrica mortii„) am simtit nevoia sa citesc ceva usurel, relaxant si fara detalii socante. M-am apucat astfel de seria Micutele Mincinoase, scrisa de Sara Shepard. O marte parte din vina ii apartine si lui Roxtao (multumesc:p) . Ea a avut o influenta destul de mare asupra mea, privind inceperea acestei serii (puteti vedea si recenziile ei aici).

Tinand cont de faptul ca am ramas mult in urma cu recenziile (mai am de facut si la Concubina din Shangai), am ales sa fac recenzia celor doua volume impreuna. Aici se adauga si faptul ca se citesc foarte foarte repede, si ar insemna sa stau in fiecare zi sa scriu cate o recenzie; iar timpul nu imi permite.

Revenind la recenzie, aceste volume au fost ca o gura de aer proaspat. Cu toate ca sunt scrise intr-un mod usor de inteles, au o intriga relativ complexa si intortocheata. Totul se invarte in jurul unui grup de 5 prietene de liceu: Emily, Aria, Hanna, Spencer si Ali. Pe vremea in care inca erau in generala, Ali dispare iar politia nu reuseste sa ii gaseasca trupul. Revenind in  prezent, cele 4 prietene sunt „terorizate” si santajate prin mesaje si diverse actiuni, de  un (o) anumit (a) A.

Seria primeste o stea in plus datorita faptul ca actiunea ne este prezentata din punctul de vedere al fiecarui personaj in micutele-mincinoase-volumul-166385parte. Astfel, ajungem sa le cunoastem gandurile si trairile si starile prin care trec. Niciuna dintre fete nu are un trecut impecabil si fara probleme. In mediul familial exista divorturi, adulter, certuri. Si intr-un fel, toate aceste evenimente au repercusiuni asupra dezvoltarii psihice normale si a actiunile pe care le intreprind personajele. Cel mai bun exemplu se reliefeaza in cazul Hannei: aceasta fura din magazine si distruge masinile iubitilor ei, in incercarea disperata de a-i atrage atentia tatalui sau (divortat de mama Hannei si aflandu-se pe punctul de a-si intemeia o noua familie).

Actiunile prezente se imbina cu evenimente din trecut, cu amintiri despre Ali. Aceasta revine zi de zi in viata celor 4 fete prin diverse mijloace.

Stiu ca este o carte simplista, usurica, cu un limbaj pentru copii de liceu, dar trebuie sa recunosc ca m-a prins, si nu cred ca ma voi lasa pana nu le voi termina pe toate. Consider aceasta serie „placerea mea vinovata”. Mai avem nevoie cateodata si de carti de genul acesta. Deci, asteptati-va ca pe viitor sa cititi multe recenzii despre „Micutele Mincinoase”. Probabil le voi cumula doua cate doua.

Nota: 5/5

RECENZIE SERIAL:

Pretty-Little-Liars-pretty-little-liars-tv-show-12853960-1280-1024Seria Micutele Mincinoase a fost ecranizata in serialul cu acelasi nume : Pretty Little Liars, in anul 2010, pana in prezent fiind filmate 4 sezoane.

Sunt sigura ca ati vazut si voi serialul sau cel putin o parte din el. Eu il vizionasem in trecut, dar, nefiind la zi cu el si uitand unde am ramas, l-am reluat. Urmarindu-l in paralel cu cartile, am observat faptul ca episodul pilot acopera aproape tot volumul initial. In princiu, in primele episoade urmarite pana acum, se regasesc evenimente din primele 3 volume. Sunt curioasa in sezonul al 4-lea unor vor ajunge cu actiunea din carti.

Trecand peste aceste detalii, mai mult sau mai putin importante, actorii sunt FENOMENALI. Intruchipeaza foarte bine personajele si rolurile acestora.

Nefiind familiarizata cu cartile, initial, ideea serialului despre o fata adolescenta disparuta nu m-a entuziasmat foarte tare. Dar, fiind prea mare valva in jurul lui, am zis sa ii dau totusi o sansa. Reactia a fost urmatoarea: dupa vizionarea primului episod  eram asa de incantata incat nu mai gaseam butonul de play pentru urmatoarele.

Ma macina faptul ca nu stiu cine este A. Si cine ar putea fi aceasta persoana, care pare sa stie si pana la cel mai mic detaliu (picant) din vietile celorlalte personaje. Imi place acest mister care te tine ca pe jar si care te indeparteaza de realitatea din jurul tau si te tine lipit de ecranul calculatorului.

Acum ma aflu intr-o mare dilema: nu stiu ce sa fac prima data: sa continui lecturarea cartilor sau sa vizionez serialul. :))

Nota: 5/5

Frumosii – Scott Westerfeld

599090Frumosii de Scott Westerfeld, reprezinta al doilea volum din seria Uratii. Pot spune ca l-am devorat, si nu l-am mai lasat din mana pana nu l-am terminat!

Nu ma asteptam ca acest volum sa ma surprinda. Ma gandeam ca vor fi doar pagini de umplutura pana la ultimul volum. Total gresit. Tally devine intr-un final frumoasa (nu e spoiler, scrie si pe coperta acest lucru) si toate lucrurile incep sa se complice. A fost interesant faptul ca am putut intra in lumea „Noilor Frumosi” si am putut vedea modul de gandire al acestora. Astfel, lucrurile incep sa se lege si sa aibe un inteles mai profund.

Sper surpinderea mea, descrierea Societatii nu lasa de dorit.  Sunt dezvaluite noi invelisuri si elemente surpriza. Atmosfera este foarte bine intretinuta. In momentul in care citeai, aveai senzatia ca iei si tu parte la poznele Frumosilor, ca zbori pe o placa deasupra Ruginelor Ruginite, ca incerci sa descoperi misterul unei „rezervatii umane” antice si salbatice, sau ca incerci sa fugi de doctorita Cable si ai sai Speciali.

Personajele. O daaa. Au fost foarte bine dezvoltate. Tally – Westerfeld a facut o trecere foarte frumoasa de la gandirea de Urat la cea de Frumos. Si toate trairile si sacrificiile pentru a ramane „senzationala”…au fost bine definite.

Shay – cu ea se schimba treburile. Mi-a placut foarte mult peronajul si rolul ei in acest volum. Este independenta, egoista, artagoasa. Integrarea sa intr-o banda nonconformista, cu ritualuri excentrice si o gandire bizara, m-a lasat cu gura cascata. Transformarea sa este totala. Ii pot da nota 10 lui Westerfeld pentru acest lucru.

Imi place faptul ca a introdus astfel de lucruri noi, si nu a lasat ca acest volum intermediar sa fie unul banal.

Despre final nu mai are rost sa mai vorbesc. Va pot spune doar ca, s-a terminat intr-un asa fel, incat primul lucru pe care l-am facut dupa ce am terminat Frumosii, a fost sa imi descarc volumul 3, Specialii, si sa ma apuc de el! In curand si recenzia lui.

Nota: 5/5

Voi ce mai cititi?

O duminica frumoasa,

Roxi

Uratii – Scott Westerfeld

UratiiNu am avut foarte mult timp liber in ultima perioada, asa ca am cam ramas in urma cu cititul. Am reusit totusi sa strecor printre putinele pauze, cateva pagini din Uratii  de Scott Westerfeld.

Dupa cum ati observat, imi continui lista de distopii. Nu ma las pana nu termin de citit toate distopiile mult discutate si recenzate in blogosfera (btw, imi puteti lasa la comentarii o lista cu astfel de titluri)!!

Da da da daaaa….cartea asta este awesome!!! Nu stiu de ce am tot amanat-o atat! Mi-a placut foarte foarte mult ideea de baza a acestei carti. Si anume, faptul ca intr-un viitor distopic, ce pare perfect la inceput, lumea se imparte in doua categorii: Uratii si Frumosii. Varsta de 16 ani, vine cu o operatie de infrumusetare, conform standardelor ideale de frumusete. Interesant sau nu? Exista in roman o locatie vizita de copii din scoli, denumita Vechile Ruine. Se pare ca NOI suntem cei ce „aproape” ca  au distrus lumea, prin lupte, razboaie, defrisari si poluari, etc.  Mi-au placut mult aceste referinte la NOI, ca locuitori ai vechilor Ruine.

Protagonista este Tally Youngblood, evident o Urata. Acest personaj este foarte frumos conturat de-a lungul romanului. Trece prin situatii antrenante si dificile. Mi-a placut evolutia: de la o urata linistita, ce abia astepta varsta de 16 ani, pentru a putea avea „o fata perfecta si un corp perfect”, Tally se dovedeste a fi o rebela desavarsita! Cand ma gandesc la ea, imi vine imi minte citatul „Legile sunt facute pentru a fi incalcate”! 😀

Bineinteles, ca exista si o putere de conducere si Circumstantele Speciale.

M-a incantat foarte mult acest prim volum. Descrierea modului de viata al locuitorilor, al oraselor in care locuiau, al felului in care se deplasau, si a dialogurilor naturale, te introduc in atmosfera lumii distopice, si te fac sa uiti pentru cateva momente de universul in care traim.  S. Westerfeld reuseste pentru cateva clipe sa te faca sa visezi cu ochii deschisi: ce ar fi daca ai trai intr-o astfel de societate? Cum ar fi sa ai tenul perfect si corpul ideal? Si sa fim realisti, exista foarte multe persoane care platesc sume exorbitante pentru operatiile estetice.  Cum ar fi daca acestea ti-ar fi furnizate gratuit? Ti-ai asuma consecintele ce vin odata cu aceste operatii ?(nu va voi dezvalui natura pretului platit de personaje – va voi lasa sa il descoperiti citind).

Recomand aceasta carte (serie) celor ce nu au apucat inca sa o citeasca.

Nota: 5/5

Voi ce cititi acum??

O seara frumoasa!

Insurgent – Veronica Roth

11735983Insurgent, dupa cum bine stiti, reprezinta continuarea vestitei carti Divergent, scrisa de catre Veronica Roth.

Am tinut sa citesc cat mai repede aceasta carte, iar acum ca am terminat-o, sentimentele mele pentru ea sunt…amestecate. Tind sa cred ca mi-a placut mai mult primul volum (am vazut ca parerile sunt opuse tutusi). Spun asta deoarece, in primul volum am avut parte de multe noutati: factiunile in primul rand, modul de aderare la aceste factiuni, ritualurile fiecareia si conceptiile personajelor. Toate aceste lucruri m-au fascinat.

Intr-un fel, in cel de-al doilea volum, eram deja obisnuita cu ele, si a fost un pic monoton. Am avut si aici parte de elemente surpriza (in special, la final), dar din punctul meu de vedere nu au mai fost la fel de intense. Intr-o oarecare masura te asteptai ca acesta sa fie cursul actiunii. Mi-ar fi placut sa aflu lucruri noi, despre istoria factiunilor, despre cum au fost create, si in special despre acel plan maret si conspirativ. Abia in ultimele 5 pagini primesti cateva informatii, si nici macar acelea nu sunt clare. FRUSTRANT.

Parerea despre Tris nu mi s-a schimbat. Imi place in continuare de ea. Imi place cum i-au fost expuse gandurile, sentimentele, si „demonii interiori” cu care se lupta. Totul pare foarte real. De asemenea, a evoluat mult fata de primul volum. A devenit mai puternica (si fizic si psihic).  Cu toate acestea, isi risca in continuare pielea pentru salvarea factiunilor si pentru binele celor din jur, riscand uneori sa fie indiferenta cu cei ce o iubesc. Lucrul care m-a entuziasmat cel mai tare a fost faptul ca Veronica nu a creat un triunghi amoros intre Four, Tris si mai stiu eu cine. Si ii multumesc pentru asta.

Actiunea este foarte alerta. Alergare, distrugeri, pierderi de vieti, regasiri, destramari si impacari. Mi-a placut faptul ca au fost si cateva momente sensibile, si de asemenea, momentul in care Tris, in ciuda pierderilor, realizeaza ca isi doreste sa traiasca.

Mi-ar fi placut sa vad actiunea si din punctul de vedere al lui Four. Cu siguranta ar fi fost interesant.

In concluzie, ii voi da nota 4.5/5.

PS: M-am apucat de Uratii 😀

House of Secrets – Ned Vizzini & Chris Columbus

IMAG1205Am terminat-o ieri seara! Stiti ce frumos e sentimentul acela cand apuci sa citesti o carte inainte sa fie publicata? M-am situat printre norocoasele (sau norocosii) care au primit o copie pentru recenzie. Coperta dupa cum stiti, este absolut ingenioasa, are scrisul in relief si a venit foarte frumos ambalata intr-o cutiuta.  Te face sa iti doresti sa o deschizi cat mai repede si sa te apuci de ea. Cartea va fi publicata pe data de 23 aprilie.

Romanul este scris de autori renumiti: Ned Vizzini – cunoscut pentru romanele: The Other Normals, It’s Kind of a Funny Story, etc; si Chris Columbus – (mai are rost sa va mai spun?) regizorul filmelor Harry Potter si Camera Secretelor, Harry Potter si Piatra Filozofala, Home Alone etc;  si reprezinta primul volum din seria cu acelasi nume. Cand pui mana pe o astfel de carte, primul gand pe care il vei avea, va fi cu siguranta: „trebuie sa fie geniala”. Ei bine, nu pot spune ca m-a dezamagit.

A fost ca o gura de aer proaspat de la distopii si YA-uri. Ma saturasem de triunghiuri amoroase. A fost ca o revenire pe taramurile copilariei. Protagonistii sunt 3 copii – Brendon, Eleanor, Cordelia – cu varste cuprinse intre 8 si 15 ani. Acestia vor fi „prinsi” in aventura vietii lor, odata cu schimbarea locuintei la Kristoff House. Mi-a placut foarte mult cum au fost construiti. Fiecare are o personalitate aparte: Brendon – este „ironicul” familiei. Intotdeauna are un cuvant de spus si o gluma de facut. Eleanor – este mezina familiei. Are 8 ani, este foarte „lipicioasa” si naiva si se confrunta cu dislexia. Cordelia este o cititoare inraita. Acest hobby o va ajuta sa depaseasca multe obstacole pe parcursul aventurii.

Cartea incepe foarte promitator, cu note de umor (mai jos aveti cateva replici geniale). Avem personaje pozitive si negative, avem elemente fantastice, un pic de magie, obstacole de infruntat si mari de traversat. Insa, undeva pe mijlocul cartii te saturi parca de aceasta varietate a personajelor: vrajitoare, pirati, scheleti, cavaleri, uriasi, animale hidoase, etc. In opinia mea, acesta ar fi punctul slab al romanului. Sfarsitul, chiar daca este previzil, este frumos construit si are elemente de suspans. Bineinteles ca s-a lasat loc de o8099380728_3cd7353390_z continuare. Cu siguranta voi citi si volumul al doilea. Insa, banuiesc ca voi avea muuult de asteptat.

Sunt sigura ca aceasta carte va prinde foarte bine copiilor de generala sau chiar de liceu. Este o carte plina de aventura, cu un fir narativ usor de inteles, o carte ce iti lasa in final – un zambet pe buze. O carte care m-a binedispus.

„-I’m stuck wih the smallest?

– You are the smallest.

– Mom! It’s not fair! How come I get the little room?

– Cordelia’s a big girl. She needs space, Mrs. Walker said.

– Hear that, Cordelia? Mom says you need to go on a died! Brendan called from the attic.

– Bren, shut up! She means I’m older!”

The front window was filled with amazing weapons of all varieties: gigantic axes, obscenely sharp knives, and swords that would make the characters in THE HOBBIT drool.”

Nota: 4.5/5

O seara frumoasa,

Roxi