Raspantii – Ally Condie

raspantii-1975Raspantii  reprezinta volumul 2 din trilogia Legaminte, scrisa de Ally Condie. Am citit cartea pe nerasuflate. M-am apucat ieri seara de ea, si nu am avut liniste pana nu am terminat-o. Nu m-am gandit ca actiunea ar putea lua o asemenea intorsatura. Cartea te atrage de la primele pagini.

Mi-a placut foarte mult faptul ca a fost scrisa din doua puncte de vedere: al Cassiei si al lui Ky. Astfel am putut intelege mai bine motivele si gandurile ce au stat la baza deciziilor luate de cei doi. De asemenea am putut afla mai multe amanunte privind povestea lui Ky. Amintirile acestuia sunt prezentate ca niste flashback-uri din vremurile „apuse”. Din vremurile in care Societatea nu isi manifesta inca puterea, iar Ky nu era clasificat o Aberatie.

La un moment dat, isi face si Xander aparitia in aceasta carte. Cu toate ca acesta nu ia parte la aventura celor doi (Cassia si Ky), ceea ce a fost dezvaluit despre el, m-a cam pus pe ganduri. Inca nu pot sa imi dau seama care ar fi mai potrivit pentru Cassia: Xander sau Ky?

Mi-au placut foarte mult si personajele secundare: In primul rand l-am adorat pe Eli – un pusti care fuge de  Societate alaturi de Ky. Este inocent, curios, si proaspat reclasificat ca o Aberatie. Nu ar fi avut nici cea mai mica sansa de supravietuire in Provinciile Exterioare si indeplinind noile conditii impuse de catre Societate.

O avem apoi pe Indie – o adolescenta si noua partenera (de calatorie) a Cassiei. Cele doua vor evada din Provinciile Exterioare si se vor aventura in Canioane si Vale. Cu toate ca, s-a dovedit de multe ori a fi de incredere, este totusi ceva „suspect” la ea care ma pune pe ganduri.

Plotul mi s-a parut destul de interesent. Avem actiune din plin, si ne sunt dezvaluite mai multe amanunte din istoria Societatii si de asemenea, cum a fost aceeasta infiintata. Inceputul volumului mi s-a parut fooooarte echivoc  si atroce: nu eram sigura daca nu citesc ceva de King sau Martin :)) Adica, are cateva amanunte prea explicate ce mi se par foarte foarte triste.  Insa, dupa vreo 50 de pagini, intelegi de ce Condie a fost nevoita sa apeleze la acele descrieri.

Dupa ce mi-am scris recenzia, am vrut sa vad ce cred si restul cititorilor. Si am ramas un pic socata: am vazut ca 3 sferturi din recenziile facute sunt negative. Sincer nu cred ca acest roman a fost chiar asa de infiorator. Intr-adevar, a fost un pic mai slab ca precedentul, dar pot sa spun ca a meritat din plin sa il citesc. Si acum va intreb pe voi: ati citit cartea? Ce impresie v-a lasat?

In concluzia ii voi da nota 5/5 si astept cu nerabdare sa ma apuc de volumul 3.

O zi frumoasa,

Roxi