Recenzie: Arhivista Wasp – Nicole Kornher-Stace

„Eu sunt arhivista. Trimisul, ambasadorul si avatarul lui Catchkeep pe pamant. Oasele si stelele ei sunt trupul meu; trupul si oasele mele sunt stelele Ei. Eu sunt Cea care va poarta, Cea care va sprijina, Cea la care se intoarce tarana voastra. Ati trait bine. Ati murit bine. Va eliberez. Nu-mi bantuiti calea.”

         Wasp este arhivista. Misiunea ei este de a apara societatea in care traieste, de stafii. Cu ajutorul unui bulgar de sare si un recipient sub forma de borcan, le atrage, le prinde in cursa si le captureaza, cu speranta ca una dintre aceste stafii ii va putea darui raspunsurile dupa care tanjeste. Cum s-a ajuns sa se traiasca intr-o asemenea societate violenta si cruda? Cum a luat nastere totul? De cele mai multe ori insa, stafiile sunt blocate in momentul propriilor morti. Fie repeta la nesfarsit ultimele fraze pe care le-au rostit atunci, fie se uita in gol si nu-si amintesc nici numele pe care-l poarta. Actiunea ia o turnura diferita atunci cand Wasp da peste ACEA stafie. Stafia unui soldat.

        Societatea in care are loc actiunea este una postapocaliptica, cum nu am mai intalnit in niciuna din cartile citite pana acum. Abunda de originalitate, nu urmeaza tiparul tipic distopiilor, se abate de la orice regula. Nu avem niciun triunghi amoros, nicio iubire care se infiripa pe parcurs, niciun adolescent enervant si plin de hormoni. O avem pe Wasp si stafiile, novicele, zeita Catchkeep si preotul care o slujeste.

       Legenda spune ca zeita Catchkeep, cea care vegheaza asupra lumii si careia i se aduc ofrande, a ales anumite persoane inca dinainte de nastere, pentru a fi novice, pentru a-i sluji, ca mai apoi sa intre intr-o lupta pe viata si moarte pentru ocuparea postului de arhivista. „Insemnata” de catre zeita cu o cicatrice pe obraz, arhivista este respectata de catre sateni si primeste daruri pentru munca pe care o depunde si pentru faptul ca ii apara si tine la distanta stafiile. In neconcordanta cu aceste fapte, arhivista este trimisa sa traiasca singura, izolata intr-o casuta prin care bate vantul.

      Wasp insa, nu este ca si predecesoarele sale. Are mila de stafii, nu le distruge si le elibereaza ori de cate ori are sansa, chiar si cu riscul de a fi pedepsita crunt de catre preotul lui Catchkeep. Protagonista noastra este mai mereu trista, nu isi gaseste locul in aceasta societate, doreste sa evadeze, sau sa schimbe ceva in desfasurarea lucrurilor. Acel ceva intervine atunci cand da peste stafia soldatului, care ii va oferi o parte din raspunsuri, ii va deschide portile spre o lume de neimaginat, o lume a mortilor, totul in schimbul unei misiuni pe care Wasp trebuie sa o duca la bun sfarsit.

       Am adorat tot la acest roman. Autoarea a conceput un univers fantastic, plin de mistere. A creat un puzzle cu elemente surpriza care, atunci cand sunt descoperite, se imbina perfect. A dezvoltat o actiune care se desfasoara pe doua taramuri, ambele create de la zero si total diferite, opuse. Si nu in ultimul rand, a pus in scena personaje puternice, cu personalitati bine definite, care evolueaza si iti induc stari de nervozitate, cum se intampla in cazul preotului lui Catchkeep, sau iti provoaca admiratie, cum se intampla in cazul lui Wasp si al stafiei.

        Cum am prostul obicei ca de cele mai multe ori sa nu citesc nici macar descrierea de pe spatele cartii, nu aveam nici cea mai mica idee la ce sa ma astept cand m-am apucat de Arhivista Wasp. Nu mica mi-a fost mirarea cand, am dat peste un univers ametitor si ciudat, care iti pune pe tava un mister pe care arzi de nerabdare sa-l dezlegi.

       Sunt multe de spus despre aceasta carte. Despre detalii, personaje si naratiune. Despre povestea frumoasa, cu un inceput abrupt si brutal, cu o continuare ca o cursa intr-un rollercoaster al groazei si un final lin, domolitor. Atunci cand ajungi la ultima pagina, ramai cu satisfactia ca ai invatat mai multe despre puterea prieteniei, despre ambitie, loialitate si curaj.

Va recomand sa cititi cartea cu mic, cu mare!

Multumesc editurii Corint pentru volumul oferit. Il puteti procura si voi de AICI.

Recenzie: Harry Potter si camera secretelor – J.K. Rowling

       Atunci cand pronunt numele de Harry Potter ma gandesc imediat la copilarie, la inceputurile timide in descoperirea tainelor literaturii, la magie, la iluzia ca poate intr-o zi voi primi si eu o scrisoare de la Hogwarts. Harry Potter reprezinta pentru mine (si probabil pentru multi alti cititori) seria pe care am indragit-o in copilarie, care mi-a deschis usile spre minunata lume a cartilor, care s-a situat si se situeaza inca, in topul lecturilor. Serie care m-a facut sa traiesc intr-un univers cu vrajitori si vrajitoare, creaturi fantastice, fantome si masini zburatoare. Nu degeaba se spune ca ai atatea vieti, cate carti citesti.

       M-am bucurat enorm cand am aflat vestea ca cei de la Editura Arthur au decis sa reediteze volumele. Astfel, in librarii a fost restabilita atmosfera fermecata de la Hogwarts, intr-o aparitie frumoasa, cartonata cu supracoperta si o traducere noua de Tatiana Dragomir. Detin inca si prima colectie, pe care am tot rasfoit-o in decursul anilor, insa trebuie sa recunosc faptul ca aceasta editie arata mult mai bine pe rafturile bibliotecii.

„Tocmai prin cicatricea aceea iesea Harry in evidenta, chiar si printre vrajitori. Cicatricea era unicul amanunt care amintea de trecutul misterios al lui Harry si de motivul pentru care cu unsprezece ani mai inainte fusese lasat pe treptele casei familiei Dursley. Harry avea doar un an cand supravietuise, nu se stie cum, atacului celui mai puternic vrajitor de magie neagra din toate timpurile, Lordul Voldemort – un nume pe care majoritatea vrajitorilor si vrajitoarelor inca se fereau sa-l rosteasca.”

         In primul volum, Harry Potter si piatra filosofala, facem cunostinta cu personajele, cu taramul fantastic de la Hogwarts, cu secretele care il bantuie. Aflam superstitii si obiceiuri, dar si diferentele dintre lumea vrajitorilor si cea a persoanelor care nu aveau niciun strop de sange magic in vene, denumiti „Mageamii”.  Mi-a luat putin timp sa ma acomodez cu acest termen deoarece in vechea traducere acestia erau denumiti „Incuiati”. Cititorii care se afla la recitirea seriei, vor mai da si peste alte neconcordante de acest gen. Insa, acomodarea cu acesti noi termeni este rezonabila si nu constituie un impediment.

       Harry potter si camera secretelor este al doilea volum din serie. Ca si in prima parte, Harry si prietenii lui sunt gata pentru a intra intr-un nou an scolar, in care vor invata vraji, leacuri si vor dezlega mistere care mai de care mai intortocheate si obscure.

       Anul 2 la Scoala de vrajitori este marcat cu instalarea unui nou profesor la catedra de Tehnici de aparare impotriva magiei negre. Cam ironic acest lucru. Profesorul Gilderoy Lockhart nu este nici pe departe ceea ce ar trebuie sa fie. El este doar un tip infumurat si egocentrist care, pe langa faptul ca nu are nici cea mai mica treaba cu tainele vrajilor, va v-a scoate peri albi. Este renumit pentru cartile publicate (Hoinar cu strigoii, Vacanta cu cotoroantele, In excursie cu trolii etc) in care isi povesteste calatoriile si cum a „infruntat” tot felul de creaturi cu ajutorul vrajilor. Vraji pe care nu stie sa le foloseasca. Ramane de vazut cat de mult va v-a enerva si pe voi. Este de remarcat capacitatea lui Rowling de a crea un astfel de personaj care sa ma scoata din sarite. Acest lucru se intampla de foarte putine ori.

       Dupa terminarea primului an scolar cu peripetii si evenimente imprevizibile, noul inceput la Hogwarts se caracterizeaza ca fiind plin de aventuri pentru prietenii nostri. Fac ce fac si, cei trei elevi nu reusesc sa stea departe de belele, in ciuda avertizarilor primite. Purtati de curiozitate si din dorinta de a descoperi secretele scolii, Harry, Hermione si Ron provoaca noi trasneli si tin piept unuia dintre cei mai de temut adversari. Masini zburatoare, paianjeni uriasi, alei intunecate, jurnale ascunse, serpi, atacuri misterioase… sunt doar cateva dintre elementele care caracterizeaza actualul an la Hogwarts. Un an mai intunecat, mai diferit, cu personaje mature si actiune continua.

       Tot in acest volum apare un nou personaj pe care eu l-am indragit. Dobby este o mica creatura, un elf care slujeste familia de vrajitori Malfoy. Acesta ni se prezinta inca din primele pagini si va influenta in mod semnificativ desfasurarea actiunii atat in prezentul roman, cat si in urmatoarele.

      Recitind aceasta serie, stiam de la inceput la ce sa ma astept, cunoasteam in detaliu universul creat. M-am reapucat de Harry Potter cu teama ca nu v-a mai avea acelasi impact asupra mea, ca in copilarie. Teama ca atmosfera nu va mai fi una magica, ca nu voi mai simti aceeasi placere sau aceleasi emotii, ca nu va mai exista acea sclipire. Cu toate acestea, cea mai mare neliniste era aceea ca, odata cu maturizarea mea, nu voi mai putea percepe lumea din Harry Potter cum o faceam acum zece ani, ca aceste carti vor reprezenta doar niste carti pentru copii si nimic mai mult. Total gresit. M-am bucurat mai rau ca un copil mic si am adorat aventurile celor trei. Daca din cine stie ce motiv nu ati reusit sa cititi Harry Potter pana acum, nu mai amanati momentul. Indiferent de varsta pe care o aveti.

PS: Buftina, eu inca te astept cu scrisoarea…

Multumesc mult editurii Arthur pentru volumul oferit. Pana in prezent au fost editate 3 volume din seria Harry Potter, pe care le puteti procura de AICI.

Recenzie: Miercuri, respiram – Ioana Chicet-Macoveiciuc

Probabil stiti deja ca imi place Printesa Urbana, ii urmaresc postarile si ii citesc cu drag si cartile. Astazi este despre ultima carte a Ioanei si anume, Miercuri, respiram. Daca celelalte volume au fost de parenting sau dedicate celor mici, Miercuri, respiram este un roman destinat tuturor persoanelor care doresc sa citeasca ceva usurel, frumos, trist, inspirat din viata reala, amuzant, cu persoanaje simpatice si intamplari situate la ambele poluri: atat tragice, cat si haioase.

„Mergem pe strada cu durerile noastre surde si nici nu le banuim pe ale celor din jur. Ii invidiem pentru vietile lor, pe care le banuim perfecte, pentru ca doar durerea noastra o putem simti cu adevarat. Dar viata perfecta nu exista. Ma gandeam la noi sase, femei diferite, cu vieti diferite, femei normale, cu nimic special sau deosebite, adunate impreuna la un curs oarecare, intr-o casa oarecare, veche si anonima. Sase povesti, fiecare cu durerea ei, mai mare sau mai mica, fiecare uriasa pentru cea care o traieste.”

       Ideea centrala a romanului este simpla. Sase (viitoare) mamici se intalnesc la un curs de Lamaze, tinut in mansarda unei case, pentru a descoperi noi lucruri despre urmatoarea perioada semnificativa din viata lor, maternitatea.  Insa, mansarda cu pricina va deveni locul conspirativ unde secretele vor iesi la suprafata, experientele vor fi impartasite si o stransa prietenie le va lega pe cele sase tinere. Fiecare dintre ele reflecta un anumit stereotip: mama eroina, viitoarea mama cu un corp de invidiat, picioare lungi, dinti perfecti si un par lung si des, tipa vegana care lucreaza intr-o multinationala, gravida ametita de hormoni si uituca, tanara bogata si organizata pana la ultimul detaliu.

„- Miruna, acum suferi peste limitele si puterile omenesti, e normal sa nu mai vrei sa traiesti, suntem programati sa fugim de durere, mai ales de cea sufleteasca, inclusiv cu pretul vietii. Dar durerea asta va deveni mai putin ascutita, o sa aducem vindecare impreuna, ai incredere. „

       Povestile de viata ale personajelor aduna la un loc cele mai rele scenarii: sotia inselata, barbatul violent, mama care si-a pierdut copilul, o casa pierduta, boli grave, accidente. Ok, fiecare dintre noi avem o experienta mai mult sau mai putin placuta prin care am trecut. Viata nu este roz si nu traim intr-un paradis unde tot ce zboara, se mananca. Totusi, mi se pare putin exagerat faptul ca intr-o miercuri, toate aceste femei trecute prin cele mai grele incercari ale vietii, s-au intalnit si au format o prietenie stransa. Probabil (cu parere de rau) multe persoane se vor regasi in cele de mai sus si vor rezona cu personajele. Povestile se rasfrang asupra cititorului, moment in care asistam la decaderea personajelor, a momentului in care cele mai negre vise, devin realitate. Intr-o masura mai mare sau mai mica, vom resimti durerea personajelor asupra noastra. Pentru acest lucru, am trecut peste mica exagerare mentionata mai sus. Ioana are capacitatea de a atrage cititorul folosind cuvintele potrivite, la momentul potrivit. Astfel, ajungi captivat de poveste fara sa iti dai seama ca deja ai parcurs cele 250 de pagini.

„Asa si cu greul din viata. In primele clipe, cand afli vestea cea rea, totul pare fara iesire. Crezi ca o sa mori de durere si de neputinta. Dar nu mori, nu, omul duce enorm de multe, mult mai multe decat isi poate imagina vreodata. Chiar si cand nu mai poti, tot mai poti un pic. Trebuie doar sa stai pe loc si sa astepti sa te obisnuiesti cu durerea. Apoi, incet-incet, de cele mai multe ori, afli ca negrul nu e atat de dens. Incepi sa vezi nuantele de gri, raza mica de lumina. O prinzi si traiesti mai departe inca o vreme, pana cand te loveste urmatorul intuneric, si iar plangi cu disperare, iar astepti sa te obisnuiesti cu durerea, iar cauti raza de speranta, iar tragi soarele pe strada ta. Si tot asa, iar in final, se cheama c-ai trait cu adevarat, ca ai luptat pentru tot ce ti s-a intamplat bun.”

       Eu am adorat momentele amuzante, mi-a parut rau pentru anumite personaje si am incercat sa imi imaginez cum ar fi traiesti intr-o casnicie toxica unde, in loc de siguranta si sprijin neconditionat, ai parte de certuri zilnice, cuvinte urate si o persoana care nu-ti este alaturi in momentele dificile.
Cu fiecare pagina citita veti intalni multe aspecte nefericite prin care trec cele sase tinere. Totusi, scopul romanului nu este acela de a deprima cititorul. Exista o doza de speranta si de putere in fiecare personaj pentru a face fata provocarilor si pentru a iesi din incurcaturi. Experienta sarcinii si a nou-nascutilor le va schimba principiile, le va da peste cap ordinea si le va aduce fericirea mult cautata.

Puteti cumpara si voi cartea de AICI. O gasiti la pretul de 28 ron si transport gratuit prin curier rapid doar în această librarie online.

       Multumesc celor de la  libraria online Libris pentru prezentul volum. Vreau sa va reamintesc de colectiile de carti online  in romana, carti in engleza, toate disponibile pe site. De asemenea, pe site-ul librariei gasiti jocuri pentru cei mici si cei mari deopotriva, filme, muzica si ceaiuri pentru a face din experienta lecturii, o placere.

Recenzie: Baby’s very first little black and white library – Usborne

       De curand am incheiat o colaborare de care sunt foarte incantata. Este vorba despre Carti pt copii – Independent Usborne Organiser. Daca nu ati auzit pana acum de aceasta editura, sunt sigura ca va veti indragosti si voi de ea.

       Catalogul acesteia contine carti in limba engleza pentru copiii de toate varstele. Incepand chiar cu cei mai mici dintre ei, bebelusii. Gama lor este foarte variata, acoperind toate gusturile copilasilor, chiar si acelora care isi pierd imediat interesul fata de un lucru. Gasim astfel enciclopedii, povesti, carti interactive, carti puzzle sau cu diverse activitati,  de colorat sau de construit, cu abtibilduri sau cu jucarii.

        Deoarece eu am acasa o maimutica de 7 luni, prima carte despre care va voi spune cateva lucruri este Baby’s very first little black and white library. Mai exact, este vorba despre o cutiuta micuta si dragalasa care contine urmatoarele 4 carticele: Animals, Faces, Babies si Going out. Atat eu, cat si Clara, suntem foarte incantate de acestea. Carticelele sunt potrivite ca dimensiune pentru manutele grasune ale bebelusilor. In interiorul lor gasim imagini in alb si negru, cu un puternic impact vizual. Pana la varsta de 3 luni, vederea nou-nascutilor este in plina dezvoltare, acestia distingand lucrurile doar pana la 20-30 cm si percepend doar nuantele de alb, negru si gri. Abia dupa 3 luni bebelusii incep sa perceapa tot spectrul de culori, incepand cu rosu. Tocmai din acest motiv, contrastul puternic de alb-negru, nuantat cu rosu, verde, galben etc, le capteaza atentia bebelusilor. Desenele sunt foarte simpatice si  infatiseaza animale, lucruri care pot fi gasite in natura, organe de simt si bebelusi in diverse ipostaze.

      Carticele pot fi folosite si mai tarziu, pentru copilasii care descopera limbajul. Deasupra fiecarei imagini este trecuta denumirea ei in limba engleza. Acest lucru faciliteaza retinerea cu usurinta a noilor cuvintelor, copii reusind sa creeze o corelatie cuvant-imagine.

      Trebuie sa mentionez si faptul ca materialul din care sunt facute, este unul de foarte buna calitate, dintr-un carton dur si lucios, greu de distrus chiar si pentru cei mai inventivi nazdravani.

        Noi folosim cu drag aceste cartulii, care mi par foarte utile si practice. Daca v-am facut curiosi puteti achizitiona setul de pe pagina aceasta: Carti pt copii – Independent Usborne Organiser. Tot aici, veti gasi o gama larga de alte minunatii, destinate educatiei celor mici intr-un mod placut si distractiv.

Multumesc Carti pt copii – Independent Usborne Organiser pentru setul oferit!

Recenzie: Umanii – Matt Haig

       V-ati intrebat vreodata care este scopul umanitatii? Care este rolul pe care fiecare dintre noi trebuie sa il joace? V-ati gandit vreodata la conduitele sociale, restrictiile, principiile pe care le urmam fara sa clipim? V-ati pus intrebari legate de … conditia umana? Ei bine, Umanii lui Matt Haig prezinta lumea dintr-o alta perspectiva, privita prin ochii cuiva „nefamiliar” cu acest cadru.

       Din primele pagini facem cunostinta cu profesorul Andrew Martin (matematician renumit) care, in incercarea de a-si duce la bun sfarsit misiunea pe care o are de indeplinit, descopera lumea de la zero, surprinzand toate aspectele in care ne incredem, toate conceptiile si credintele care ne conduc si ne transforma. Scrisa intr-o maniera amuzanta si naiva pe alocuri, ideea centrala a cartii este mult mai profunda decat putem sesiza initial. Profesorul Andrew Martin, alaturi de familia sa si cainele Newton, vor fi principalii subiecti asupra carora vom vedea schimbarea  si dezvoltarea relatiilor afective si familiale.

        Am adorat primele capitole in care umanitatea este vazuta prin ochii cuiva complet strain de tot ce-l inconjoara. Explicatiile date si incercarea de familiarizare cu aceasta planeta sunt hilare. Aventura incepe cand Andrew este gasit complet dezbracat, defiland pe strazi fara nicio jena sau sentiment ca ceea ce face este gresit din punct de vedere social. Perfect normal i se parea si desfacutul pungilor de chips-uri in magazin, doar pentru ca foamea ii roadea stomacul sau, scuipatul persoanelor sub forma de salut.

„Modul in care functioneaza hainele este urmatorul: exista un strat pe dedesubt si unul pe deasupra. Stratul de dedesubt consta in „chiloti” si „sosete” care acopera regiunile intens odorizate ale organelor genitale, fundului si labelor piciorului. Exista si optiunea de a alege un „maiou” care sa acopere zona relativ mai putin rusinoasa a pieptului care includea protuberantele de piele sensibila cunoscute drept „sfarcuri”. N-aveam nici cea mai vaga idee carui scop slujeau sfarcurile, cu toate ca am observat ca se producea o senzatie placuta atunci cand le mangaiam cu delicatele”.

       Cartea nu se rezuma insa doar la povestiri haioase si intamplari buclucase. Dupa cum spuneam si mai sus, toate aceste evenimente sunt construite pe o baza solida, menita sa puna pe ganduri cititorul, sa „atinga” substraturi fragile, pitite bine in subconstient. Apar intrebari ce tin de filosofie, de natura umana. Cine sunt? De ce sunt asa? Care este rostul meu? Cat de multe trebuie sa stiu despre un om pentru a-l cunoaste? Omul, fiind inzestrat cu liberul arbitru, isi hotaraste singur destinul. Atunci, de ce apar in fiecare zi stiri cu atentate si crime? Exista in fiecare din noi o „parte intunecata” care, in momente critice ar putea iesi la suprafata?

„Stirile erau aranjate in ordinea importantei intr-un mod pe care nu puteam sa-l inteleg: nu era absolut nimic despre noile observatii matematice sau despre poligoanele inca nedescoperite, dar destul de mult despre politica lor care, pe planeta asta, pare sa aiba de-a face, in esenta, doar cu razboiul si banii. Intr-adevar, razboiul si banii pareau sa fie  atat de populare la stiri, incat acestea ar trebuie sa fie descrise, intr-un mod mult mai precis, drept Spectacolul razboiului si al banilor. Mi se spusese bine ce mi se spusese. Aceasta planeta este caracterizata de violenta si lacomie”.

       Cu toata aceasta abordare sumbra asupra umanitatii, romanul nu prezinta totusi doar aspectele negative ale acesteia. Fiecare dintre noi experimenteaza lucruri noi. Fiecare greseste. Incalca reguli. Uneori ii ranesti pe cei dragi, in ciuda bunelor intentii. Citeam diverse teorii precum ca „natura omului  este rea, iar partea buna este dobandita in mod artificial„. De aceea, inca din vremurile stravechi, s-au nascocit ritualuri si principii morale, s-au elaborat legi si norme pentru a indrepta natura oamenilor, pentru a o transforma si a o calauzi pe drumul bun. Totul e bine, cand se termina cu bine.

„…am invatat multe despre umani. Ei sunt cu mult mai complicati decat am crezut noi la inceput. Ei sunt, uneori, violenti, dar mult mai des au grija unii de altii. Exista mai multe bunatate in ei decat orice altceva, sunt convins de asta.”

       Aproape de incheierea romanului sunt prezentate 97 de sfaturi pentru un uman. Odata citite, acestea iti aduc zambetul pe buze, iti creeaza o stare de confort, incredere, sentimente placute si credinta. Credinta ca lumea este un loc bun.

      Undeva la sfarsitul cartii, autorul marturiseste faptul ca a scris aceasta carte in perioada in care „era prins in ghearele unei tulburari de panica”. Singurele lucruri care il ajutau sa faca fata bolii fiind, cititul si scrisul. Astfel, a devenit scriitor. Prin urmare, a descoperit faptul ca, povestile si cuvintele iti „pun la dispozitie un soi de harti, moduri de a-ti gasi drumul inapoi catre tine insuti” si a inceput sa creada cu adevarat in puterea literaturii de a salva vieti si minti.

Sfatul nr.2 : „Nu-ti face griji in legutura cu capacitatile tale. Ai capacitatea de a iubi. Asta-i de ajuns.”

Sfatul nr. 32: „Esti uman. O sa-ti pese de bani. Dar da-ti seama ca ei nu te pot face fericit, pentru ca fericirea nu e de vanzare.”

Sfatul nr. 14: „Viata ta va avea vreo 25000 de zile in ea. Asigura-te ca iti vei putea aduce aminte cateva dintre ele.”

Sfatul nr. 5: „Razi! Ti se potriveste”

       Restul sfaturilor va trebui sa le descoperiti singuri, citind cartea. Multumesc editurii Nemira pentru ocazia oferita de a ma numara printre cititorii acestui roman.

Puteti comanda UMANII de AICI.

Recenzie: Mami, e gata? – Ioana Chicet Macoveiciuc

       Mami, e gata? este a treia carte pe care Ioana Chicet Macoveiciuc (Printesa Urbana) a publicat-o si pe care eu am adorat-o. Dupa ce am citit O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda (recenzia AICI), o carte mai mult autobiografica, am ajuns la concluzia ca mai devreme sau mai tarziu voi detine toate cartile Ioanei.

       Mami, e gata? continua aventurile micutei Ema si ale fratelui ei Eric….in bucatarie!! Nazdravanii impartasesc cu noi 11 retete tocmai bune de incercat pe o vreme ca aceasta. Cei doi copii se distreaza, fac pozne, spun lucruri trasnite si alaturi de parintii lor pregatesc preparate sanatoase, recomandate deopotriva celor mari si celor mici.

       Cartea poate constitui un bun prilej pentru consolidarea relatiilor intre parinti si copii, poate ajuta la petrecerea unui timp de calitate si de asemenea, poate aduce zambetele pe fata membrilor familiei. Cei mici vor fi incantati de aventurile haioase din bucatarie si cu siguranta vor dori sa contribuie la procesul culinar. Daca tragem linie, rezulta cateva lucruri simple, bune de luat in seama: avem o carte cu retete si personaje amuzante, adaugam 1,2 copii poznasi si parintii lor, presaram cu ingrediente sanatoase pentru un gust aromat si amestecam cu dragoste, zambete si veselie. In final avem o familie fericita si cu burtica plina!

       Trebuie sa precizez faptul ca imi place foarte mult formatul cartii. Este mare, are pagini groase si lucioase si este plina de ilustratii nostime. Fiecare reteta este prezentata sub forma unei povestioare din bucatarie, in care Ema si Eric ne demonstreaza cat de usor se gatesc preparatele. La sfarsitul cartii gasim cate o lista cu alimentele preferate de fiecare copilas.

       Impreuna cu baby Clara am incercat reteta de Biscuiti cu de toate..pentru nimeni altul decat Mos Craciun. Am folosit biscuiteii in Ajun, i-am pus sub brad si deoarece au fost pe placul Mosului, acesta ne-a lasat cadouri. Procesul a fost urmatorul:

       Am pregatit ingredientele:

       Le-am amestecat cu grija, le-am pus in tava si le-am dat la cuptor pentru 20 minute:

      Dupa ce biscuitii au fost gata, in toata casa mirosea a portocala. Am incheiat seara asezandu-i sub brad si visand la cadourile pe care le vom deschide a doua zi.

       Puteti cumpara si voi cartea de AICI. O gasiti la pretul de 35,1 ron si transport gratuit prin curier rapid doar în această librarie online.

       Multumesc celor de la  libraria online Libris pentru prezentul volum. Vreau sa va reamintesc de colectiile de carti online  in romana, carti in engleza, toate disponibile pe site. De asemenea, pe site-ul librariei gasiti jocuri pentru cei mici si cei mari deopotriva, filme, muzica si ceaiuri pentru a face din experienta lecturii, o placere.

In my mailbox #31

       La multiiii aniiii!! Sa aveti un An Nou cat mai bun, cu multe impliniri, bucurii si zile frumoase! Pentru anul 2017 v-am pregatit concursuri, o alta infatisare a blogului (la care lucrez acum), sponsori noi si multe alte surprize!

      Am ales ca in primul articol pe acest an sa va prezint ce carti am mai primit/cumparat in ultimele 2 luni. A fost o perioada incarcata si fructuoasa in privinta achizitiilor. Prin urmare, m-am ales cu urmatoarele carti:

      De Mos Nicolae am primit The 1000 dot-to-dot book – Animals si Anti-Stress dot-to-dot. Dupa cum puteti vedea si din poze, cartile cuprind pagini cu puncte de la 1 la 1000, respectiv 1 la 400, care asteapta sa fie unite pentru a descoperi diverse animale, lucruri, peisaje. Alaturi de cartile de colorat, aceasta activitate reprezinta pentru mine o noua modalitate de relaxare.

       Ca tot veni vorba de carti de colorat, am adaugat la colectie alte 3 carti de acest gen.

       De la Libris am primit Gradina Secreta – Johanna Basford. I-am facut si recenzia aici.

       Tot de Johanna Basford mi-am cumparat Jungla Magica. Are ilustratii superbe si usor de colorat.

       De Black Friday cred, mi-am cumparat Magical City. O pandeam de ceva vreme. Este putin mai complicata fata de restul cartilor de colorat, are desene abstracte, care iti stimuleaza imaginatia.

       NOUTATE!!! Blogul are un sponsor nou si anume, editura Art. Ma bucur nespus ca am inceput colaborarea cu ei si abia astept sa citesc publicatiile lor. Multumesc!! Un prim pachet primit imediat dupa Craciun, a continut urmatoarele carti:

*Animale fantastice si unde le poti gasi -carte de colorat

*Harry Potter si camera secreta J.K.Rowling. Este prima carte citita pe anul acesta si in curand voi publica si recenzia.

*Harry Potter si prizonierul din AzkabanJ.K. Rowling

*Furia rosie / Furia auriePierce Brown

*Absolut totNicola Yoon

*Cele o suta de mii de regateN. K. Jemisin

       De la editura Trei am primit titluri foarte interesante, la care abia astept sa ajung:

* Fata din trenPaula Hawkins

* Eroul evurilorBrandon Sanderson

* Te las sa pleciClara Mackintosh

* 61 oreLee Child

* Intr-o padure intunecataRuth Ware

* Tinutul LoneyAndrew Michael Hurley

* Aventurile ramei OliOlga Gudynn

       Tot de la Libris am primit inainte de Craciun – Mami, e gata? de Ioana Chicet Macoveiciuc (Printesa Urbana). Am citit-o, am incercat-o, insa n-am apucat sa ii public recenzia. Cat de curand!!

       Si de la editura Nemira am primit 3 carti interesante, de care cu siguranta ati auzit si voi:

* UmaniiMatt Haig. Este superba! Zile acestea ii postez si recenzia.

* PanicaLauren Oliver

* Vrajitoarea adevaruluiSusan Dennard

Voi ce carti ati primit/ achizitionat?